*Perspectiva lui Diego:
Îmi ia câteva secunde să procesez ce tocmai s-a întâmplat. Mă holbez puțin la ușile închise ale liftului în care mi se vede reflexia.
Îmi pun mâinile în păr. Tocmai am procesat.
Mă întorc cu spatele și mă mai uit un pic la perete, apoi mă răsucesc fulgerător spre lift și îi dau un pumn cât pot de tare.
- La dracu!
Cred că mi-am bulit și pumnul, dar cui îi pasă.
Îmi îndes mâinile în buzunarele blugilor și dau un șut măsuței de lângă mine. Vaza de pe ea se clatină, cade și se sparge. Chiar în momentul ăla, de pe o ușă iese o cameristă. Se uită la mine de parcă tocmai am călcat pe podeaua ei proaspăt spălată.
- O plătesc. oftez eu posac.
*Perspectiva lui Sally:
Sunt în autobuz, în drum spre casă. Privesc pe geam. E noapte și fața mi se reflectă pe geamul negru.
Ce-a fost aia? Nici nu știu ce-a fost. Nu știu de ce am plecat sau de ce am reacționat așa. Bine, ba știu de ce am plecat. Pentru că nu-mi plăcea atmosfera aia. Și oricum voiam de mult să plec. Dar restul? Habar nu am de unde a venit. În apărarea mea, Diego are un deosebit talent de a mă călca pe nervi.
Atunci... De ce mă simt așa nasol?
*Perspectiva lui Diego:
Trântesc ușa apartamentului. Marisol mă privește mustrător de pe canapea. Toți ceilalți se uită la mine câteva secunde, apoi își văd de jocul lor stupid.
Eu intru în bucătărie. Vreau să beau.
- Ce faci frate? întreabă Nico în engleză.
Stă la masă și pare că mai are puțin și cade.
- Dă-mi un pahar. zic în spaniolă și mă așez lângă el.
- Sigur. Ce să fie? spune el, în spaniolă de data asta.
- Ce ai mai tare.
Nu a fost o întrebare.
***
Mă trezesc brusc după ce fața mea se lovește puternic de ceva tare și rece. Sar în sus și strig:
- Sunt treaz!
Sunt pe podea în bucătăria mea. Cum am ajuns aici? Mă ridic în picioare. Port hainele de la petrecere. Îl văd pe Harry care mă privește inexpresiv dincolo de masă. Ține două căni cu cafea aburindă.
- De ce zic asta toți cei care se trezesc din beție? întreabă el.
Fac ochii mari.
- Stai, ce?!
Privesc în gol puțin, încercând să-mi amintesc ce s-a întâmplat aseară.
- ... Ce-am făcut?
Harry oftează și se așază la masă întinzându-mi o cană. Mă pun lângă el și iau o gură de cafea.
- Vrei versiunea scurtă sau lungă? zice.
- Cât e ceasul?
- 7:25.
- Scurtă.
Mai ia o gură de cafea apoi spune:
- Te-ai făcut praf.
- OK... Cred că vreau versiunea lungă.
*Perspectiva lui Harry:
+Cu o noapte în urmă:
CITEȘTI
Sally - Volumul 1: O nouă viață
Romance„Pentru mine toți acești oameni sunt doar atât - niște oameni. Totuși, sunt figurația din viața mea. Nu îi cunosc și nici nu o voi face, dar tot îmi vor lipsi oarecum, fiindcă sunt oamenii din orașul meu. Sunt figurația mea de când mă știu. Și dacă...
