Registrul tocilarei angelice

Registrul angelic #1

Vara aceasta a trecut atât de repede, odată cu ea și nostalgia verilor apuse. Când îmi petreceam întreaga vară împreună cu părinții, la bunicii mei din partea tatălui Lolo și Biu (așa îi poreclim noi; ei în realitate se numesc Leocreția ce este înger întrupat și Biucresius înger imperial) în minunata lor casă care este situată langă Marea Îngerului Pierdut.

Îmi amintesc pe deplin că obijnuiau să vină din când în cand și bunicii din partea mamei care se numesc Aurelia si Iosif îngeri păzitori. Întrucât nimeni nu scapă de porecle pentru aceștia avem pregatite următoarele: Reli si Iosi.
Ei sunt antrenorii mei de voință ●așa se numește puterea unui înger●, cei care mă ajută să o canalizez corect pentru a nu deveni distructivă datorită calității ei de a determina îngerul sa faca bine tuturor și să se îndrepte această putere unde trebuie adică spre rai, pentru a face bine celor ce locuiesc în el iar din ceruri mai departe pamântenilor ci nu către smoala iadului și îngerul din pricina puterii să facă bine cui nu trebuie și să creeze alianțe cu duhuri necurate.
Din nefericire, în această vară nu am putut să mă bucur alături de ei de priveliștea Mări Îngerului Pierdut așa cum faceam mereu, dar nici de înțelepciunea tipică vârstnicilor prin poveștile lor cu tâlc și învățătură de calibru mare spuse la malul mări în fiecare dimineață, pentru că au fost plecați în misiune.

Marea veșnic a fost pentru mine o punte între duh și minte, un loc de meditație în adevăratul sens al cuvântului. Deși numele pare promițător totul vine de la o anegdotă veche de secole ce istorisește neobosit ca un vuiet în noapte:
Legenda spune că un înger a placat să își caute originile: ●sunt două tatuaje la baza gâtului și unul la încheietura mâini ce arată ordinul îngerului la naștere; pe parcursul vieți îngerii mai primesc două tatuaje reprezentative ordinului posedat adică în momentul începeri academiei și terminari ei, restul apar singure după fiecare misiune îndeplinită●.
La început cu toți venim în ceruri cu două aripi albe imaculate; forma, culoarea, mărimea, numarul și ordinul vin abea după a 100-a luna plină pământească, asta însemnand 10 luni în împărăția cerurilor.

Se spune că acel înger până la 10 ani nu își primise încă originile; plecând în aceea călătorie spre căutare, a naufragiat pe Insula Serafimului de Apus și nu a mai fost văzut de atunci. Îngerul își mai caută și în ziua de azi originile uneori chiar în casele îngerilor. De aceea, marea ce înconjoară insula a fost numita astfel .
Înfine, aceasta este doar o legendă pentru speriat îngerașii mici care nu vor să doarmă la ora potrivită sau care se avântă prea mult în mare.

Probabil, cine nu cunoaște meleagirile le consideră chiar înfricoșătoare, însă nu este nici pe departe așa; dacă mă întrebați pe mine o pot numi un colt de liniste și frumusete în strânsă legătură cu o oaza de relaxare. Aici este locul unde mă simt în siguranță, liberă ca pasarea cerului; susurul apei, mirosul specific de lemn al casei parcă nu își pierde niciodată din intensitate însoțit de arhitectura masivă impresionată asemenea unui conac în toată regula. Totuși, cu o lejeră extravaganță specifică gustului bunici prezentă în fiecare detaliu chiar și în mica gradină din spatele casei cu sortimente de flori spectaculoase asezate pe un gazon impecabil <<după cum îi place bunicului>>. Un alt loc de pe acest tărâm siblim în care ador să stau.
Casa este dotată cu o mulțime de ferestre uriașe ce îți oferă o vedere panoramică la mare minunată, fiecare fereastră însoțind o mulțime de camere. Pe vremuri a fost un hotel ce se numea "Hotel Splendid", atracția zonei.

Lamentabil a fost desfințat la apariția acestei legende și a unor lucruri strani ce se întâmplau noaptea. Turiștii s-au speriat și au decis să nu mai dea pe aici. Acestea sunt doar zvonuri dupa mine, cu siguranta a fost o înscenare a concurenței de pe malul celălat "Micul Tron", un hotel mai performant care încurajeaza holbatul la niște ecrane în schimbul activitatiilor în aer liber pe care le propuneau bunicii mei.
Da, da internetul a ajuns și până aici pentru că îngerii au zis: De ce nu?! Dacă tot avem un oraș care imită lumea oamenilor, de ce sa nu avem și internet? <<încă nu pot să înțeleg cum au facut asta dar treacă de la mine cu vederea>>.
Păcat însă, că uni turiști sunt îndeajuns de orbi încât să nu vadă că acest loc este un paradis și să lase acestă minunăție sa le scape printre degete pentru niste ecrane; s-a zis pentru ei viață socială reală.