Registrul tocilarei angelice

Dragă jurnalule #12

Fiind ferm convinsă că nu mai e nimeni pe hol și doar eu cu amalgamul meu de emoții care se ține de mână cu veșnicele lacrimi, am o baftă incredibilă să dau nas în nas cu Estela când ies pe ușa de la capătul lui.

O văd cum se schimbă la față când mă vede. Pe ea pot citi panica, îngrijorarea dar și furia, toate la un loc. Dar nu lasă ca acestea să mă afecteze în vreun fel și mă ia fără să spună nimic în brațe, strângându-mă tare. Acest gest face să mă relaxez oferindu-mi ocazia potrivită să mă descarc de tot ce am acumulat, dând parcă tot ce am ținut în mine până acum, afară. De la anii în care am fost batjocorită și ea nu a fost aici, până la momentul actual când simt că o să plesnesc din cauza uraganului de emoții și o să cauzez o inundație, din cauza noului val de lacrimi care s-a așternut peste mine.

Mi-a fost dor de prietena mea cea mai bună și de îmbrațisările ei calmante.

Cele mai calmante din cer și înapoi, aș putea spune << pe al doilea loc după părinți și bunici mei>>.

Mereu făcea așa, având dintotdeauna efectul ăsta asupra mea încă de când eram mici și se lua cineva de mine iar eu sensibilă de fel, ca de obicei, nu știam cum să gestionez situația, rabufnind cele din urmă în plâns, iar ea la fel ca și acum poseda o putere inimaginabilă care mă liniștea.

Îndată ce apele sau relaxat total îmi dă drumul și îmi spune:

-Spune-mi ce ai pățit de plangi așa?

-E o poveste lungă am să ți-o zic mai încolo, dar un singur lucru îți pot spune: Xander și cu mine în baie..... nu e cea mai bună combinație.

-Ce ți-a făcut nemenicul?

-Nimic din ce eu să nu i-aș fi permis.

- Cum adică, Anarih?

-Adică..... vezi semnele de pe gât, pantofu' lipsă și cămașa asta desfăcută.

- Da, e primul lucru pe care l-am observat când ai iesit pe ușă.

-Păi nu mi le-am făcut singură..... cine crezi că le-a făcut?

-Xander a făcut asta?

- Da!

-Vaaai! Îl omor! Pentru tine sunt capabilă să putrezesc în iad.

■ *În rai nu este posibilă moartea, dar există un remediu împotriva imoralității numit pocalul de aur al trupului și sufletului veșnic ●este un vas sub forma unui pahar mai mare în care se află sângele Mântuitorului● acesta produce mortalitatea îngerului și îl face om, iar dacă cineva dorește moartea definitivă a acestuia trebuie înjunghiat în adâncul sufletului, în capul pieptului, mai exact, cu sabia dreptăți ●este prima sabie a arhanghelului Mihail●. Cea cu care a fost înfrânt balaurul de către Sf. Gheorghe. Și care în urma înfrângeri bestiei, a prins viață. Primind astfel trup și suflet: trupul a rămas pe Pământ făcând bine în continuare, iar sufletul sabiei a ajuns în ceruri la acest arhanghel cu ajutorul căreia a înfrânt armata necuratului ce se apropia prea tare de Pământ pentru a omorâ oamenii furându-le sufletele și chinuindu-le împreună cu trupurile lor până la nebunie. Sabia a fost îngropată în pâmant și înfiptă într-o piatră precum Escalibur a regelui Arthur din legenda pământeană, însă spre deosebire de aceasta ce își avea sălașul la suprafață, sabia dreptății este situată sub pământ undeva într-o peșteră subacvatică, motivul pentru care aceasta a trebuit să fie îngropată este acela că după acea bătălie câștigată, ea a început să aibe propria voință înnebunit și omorând mulți dintre noi. Având puterea să omoare definitiv orice formă de viață, de la animale, îngeri, demoni chiar și plante <<mda și plantele au suflet>>, tatăl meu și-a pierdut fratele acolo.
Spre fecricirea noastră Dumnezeu a prins-o și a put să o îngroape la timp încât să nu mai poată face mai multe crime.
Există un indiciu în papirusurile din biblioteca universală care revelă unde este, el spune așa : "du-te unde totul s-a pierdut și acolo vei găsi sabia dreptăți", tot acesta spune că va putea fi luată din piatra în care este înfiptă nu de oricine ci doar de cel cu inima curată. Căci ea a fost concepută de fierării cu o curățire și speranță pentru salvarea populație de lângă orașul Selena din Libia, în același timp cel care va lua sabia trebuie să aibe o sete mare de a face dreptate, de vreme ce pentru dreptatea în fața întunericului a fost făurită; acesta va fi cuprins de voință ei nebună și doar dacă va avea cu adevărat inima curată și plină de iubire îi va supraviețui, căci mulți au încercat de-a lungul timpului să o găsească, mulți au încercat să o ia, reușind într-un final, dar înebunind la fel ca ea pentru că nu au avut inima curată cu adevărat sfârșind în cele din urmă în iad condamnați.
Bineînțeles că arhanghelul Mihail nu a rămas fără sabie, i s-a dat alta nouă în schimb: sabia focului, o sabie cu o vointă proprie bună "voința dreptății adevărate" sau mai este numită " voința justitiară a lui Dumnezeu" care este mânată în totalitate de iubirea Acestuia fiind faurită de El însuși. Așadar, nu o poate lua razna precum a facut-o cealaltă concepută de fierării umani. De aceea sabia focului este cea cu care face dreptate și în ziua de azi în cer dar mai ales în lumea oamenilor.* ■