Registrul tocilarei angelice

Dragă jurnalule #3

Este fratele meu, Ashon <<am uitat să metionez că am un frate>> e cu un an mai mere dacât mine și a terminat liceul anul trecut.

Doamne ce nebunii mai făceam prin liceu, toți de știau drept "frații bombă". Din păcate acum el s-a potolit, eu nu.
Cu alte cuvinte, un baiat care are de gând să dea la facultate cu loc de slujire asigurat ●loc de muncă după cum spun pământenii●, vrea să își întemeieze o familie. Ce să mai! Un model demn de urmat, pe când eu sunt o pușlama care se ține de distracții pe la petreceri. Dar, hei! sunt un înger tânăr și nemurirea merită trăită din plin. Continui să merg în speranța că nu mă va opri să îmi țină vreun discurs plictisitor și totuși mă va lăsa să merg în cameră.

Dar nu, el mă oprește și mi se adresează <<firar!>>, aprope mă împiedic din pricina cuvintelor lui neașteptate:

-Frațioare, unde ai fost? Iar la petrecerile lui Urelius, spune el cu o deznădejde cruntă în glas.

- Da frate! Care e problema? Să îți amintesc că și tu candva mergeai la ele cu mine, spun eu victorious.

- Frate, cu ce ești îmbrăcat? și îl văd cum se abține să nu izbucnească într-un hohot de râs.

- Nu întreba!

- Iară a uitat ca ești dublu cât el?

-Da, așa mai face el!

- Când ai de gând să termini cu pocăriile astea? <<și iar începe>>

-Când o sa încetezi să îmi mai pui întrebări stupide!

-Nu sunt întrebări stupide!

-Ia spune-mi, când ai de gând sa te maturizezi odată? Uite! De ce nu iei exemplul meu: am intrat la facultate, nu mai pierd vremea pe la petreceri idioate, am renunțat la aventurile de o noapte, acum îmi caut pe cineva cu care să-mi întemeiez o familie.

-Bravo, ție! Moșule, pentru realizări dar tu ești tu trăiește-ți eternitatea cum vrei tu iar eu sunt eu și îmi trăiesc eternitatea cum vreau.

Ignoră comentariul meu și continuă:

- Nu mă lua pe mine cu deastea! Ști prea bine că singurul motiv pentru care nu am spus nimic părinților a fost pentru că am ținut ascunsă viața noastră nocturnă destrăbălată și tâmpenile de la școală în secret iar dacă spun ceva ne dăm de gol amândoi, dar sincer sunt în stare să îmi asum riscul dacă așa îți vei reveni din somnul acela adânc în care te afli.

- Ăăă... ai terminat?! Mă plictisești aici și apropo m-am trezit din el acum o oră, gol pușcă pe gazonul lui Urelius.

-Ce?!

-Ce ai auzit, tataie! Mai cumpărați aparat auditiv!

- Nu am nevoie. Zi! Ce ai mai făcut iară?

-Nimic! Acum, scuteste-mă întârzi la școală.

-Bine! Dar discuția asta nu s-a terminat, m-am făcut înțeles?

-Da, da, da, cum spui tu!

Acestea fiind spuse trec de sufragerie, urc scările și ajung în camera mea unde am făcut repede un duș de înviorare cu apa rece, timp de 5 minute. Poate așa îmi trece mahmureala, de obicei funcționează. Apoi îmi trec mâna prin păr. Bine că nu m-am spălat pe cap și a mai rămas din multul fixativ, nu știu de ce dar femeile au obiceiul ciudat de a mă trage de păr când facem nebuni. Din fericire a rămas perfect în urma unor cateva treceri în plus de mână prin el. Urmează să mă dau cu deodorant și aftersheve-ul meu ce înebunește orice domnișoară pe o rază de 1 km.  Trec în living unde îmi iau niște haine la întâmplare: un tricou alb mulat, niște blugi și sunt gata, oricum stă bine pe mine orice îmi pun deci, nu îmi fac probleme. Apoi mă duc spre holul unde se află ușa de ieșire și mă încălț cu teniși mei, îmi iau ghiozdanul în spate cu un caiet și pun un pix în el. Restul caietelor și cărților sunt la școală în dulap pentru că nu m-am sinchisit, ca de obicei,  să-mi fac temele.