Registrul tocilarei angelice

Dragă jurnalule #13

Miroase minunat, a mâncare continentată și cerculețe dulci cu pulbere cerească <<am presupus bine>>.

Mulțumită ajutorului în plus a prietenei mele, cina este gata <<aparent  diversiunea nu a ajutat doar la ascunderea stării mele precare ci și la o cină pe cinste>>.

Părinții mă poftesc la masă iar ca de fiecare dată înainte să mâncăm, mereu, nu știu cum se întâmplă, <<parcă a devenit o tradiție>> dar se pornește câte o discuție:

-Dragele mele, cum a fost astăzi la școală.

Am crezut că mă înec cu mâncarea, la auzul vorbelor.

Eu și Estela ne uitam una la alta.

Mda ce puteam să le zic: " mami, tati, știți; la școală a fost minunat, extraordinar chiar, am fost închisă în baie cu Xander, îl mai știți, acel băiat care și-a bătut joc de mine atâta timp, mda...... și acolo aproape ne-am mâncat unul pe altul...... însemnându-ne reciproc și ne-a prins omul de serviciul....... și pe ăsta îl stiți, nu vă faceți griji, l-ați cunoscut  la ultima ședință la care am participat..... da..... nu e ca  și cum o să  vă  pierdeți  locul de slujire din cauza mea....nuuuu.... deloc ". << în rai dacă un înger  încalcă  vreo lege și nu are 18 ani parintii plătesc  în  locul lor cum a fost și  in cazul asta eu am încălcat  prima lege a integritati :"nu este permis contactul de orice fel cu un alt înger înainte  de legatura (căsătorie) ; orice abatere va fi pedepsita cu 10 ani de munca în iad"  >>

Ce stupid!

Nu o să zic asta.

Așa că mă gândesc să mint:

-A fost bine mi-am doborât recondul la normă: 5, 89.

-Ooo, super! Bravo, campioana mea! spune tata cu mândrie și bate palma cu mine.

-Felicitări, mă bucur pentru tine scumpo, știu cât efor ai depus să ajungi la performanța asta, adugă mama dându-mi un sărut pe frunte.

Am niște părinți extrem de grijuli.

- Nu ne-ai spun și tu Estela. Cum a fost reacomodarea ta? continuă mama.

Estela se îndreaptă de spate, se uită la mine și spune:

-A fost minunat mi-am revăzut din vechi colegi, sau schimbat mult, uni foarte mult << se uită cu subînțeles la mine>> alți au rămas la fel. Un singur lucru pot spune: profesorii au rămas la fel. Din păcate îmi  permit să afirm că nu a rămas la fel performanța mea la zbor, ma ajutat ani în ceruri și mi-am doborât recordul la normă 7, 70.

-Se pare că astăzi sărbătorim, amândouă v-ați doborât recordurile, așa că v-am pregatit o surpriză.

În acel moment s-a activat îngerașul țopăitor din mine, pentru că tatăl meu s-a ridicat în picioare, a luat ceva de pe masa după care la dus la spate îndreptându-se spre noi.
Mereu făcea așa când îmi aducea ceva din misiuni ascundea  la spate apoi ca prin magie îl aducea în față și mi-l dădea.

Așa face și acum, scoate de la spate un platou mare cu prăjiturile preferate pe care le sevim cu ciocolată și vanilie asezonat cu frișcă.

Iar mie îmi vine excelenta idee să ne mâncăm bolurile sus în cameră.

Însă înainte de asta îi înștințez  pe ai mei:

- Noi mergem sus să le mâncăm!

-Bine, dar să nu faceti mizerie!

- Da mama! Stai linistită. Nu mai suntem îngerași mici.

- Pentru mine mereu ve-ți îngerasi mei mici.