Anarih
După ce pleacă cei doi turmentați am decis din priviri cu subînțeles să mergem la următoarea oră, ce părea a fi sport.
Nu știu dacă e din cauza fatului că îmi cunosc bine prietena, dar presimt că acolo ne paște o altă discuție în care ne vom spune una alteia ce s-a întâmplat. Bineînțeles, nu înainte de a merge la vestiare să ne schimbăm. După aceea mergem în sala de sport unde ne așezăm pe o bancă mai retrasă și începem să povestim:
-Ok. Încă nu îmi vine să cred că e real ce s-a întamplat. Tu cum te simți după toate astea? mă întreabă ea.
- Bine pe o parte am ieșit învingătoare amândouă, asta e bine, pe de altă parte sunt puțin speriată atâta tot.
- Păi?! De ce? spune cu îngrijorare.
- Păi... deșteptul de Xander a îndrăznit să mă amenințe că data viitoare dacă mă prinde singură nu știe ce îmi face; cine știe ce îi poate trece prin capul ăla.
- Serios! Idiotul! Cum își permite? Data viitoare, auzi la el. Dacă are tupeul să atingă și un firicel din părul tău, nu va mai avea o fețisoară așa frumoasă, pentru că am să-l nenoroces . Mai auzit. Praf îl fac!
-Lasă că îl distrugem până ajunge praf și pulbere, împreună (apoi începem să râdem zgomotos).
<< Da, da sadic! Nu?
Să trecem peste asta>>.
- Și la tine cum a fost? întreb curioasă.
-Lasă-mă pe mine îți spun după, acum spune-mi tot ce s-a întâmplat. Vreau lux de amănunte!
- Am să îți zic cu o singură condiție: după îmi spuni și tu, bine?
- Bine! <<gata, deci suntem de ocord>>.
După minute întregi în care i-am povestit totul, până la cel mai mic detaliu. Însă am omis ceva intenționat momentul în care Xander mi-a spus că cel mai bun exemplu de ce poate el să facă unei fete care la maniat atunci când e singur cu ea este însăși prietena mea cea mai bună. M-am înspăimântat la auzul cuvintelor, și am presupus imediat că a lovit-o.
Din păcate nu sunt sigură, așa că am nevoie de confirmarea ei :
-Este, Xander a pomenit ceva de tine.
- Nu zău! Și ce anume a pomenit despre mine?
-Faptul că tu ești cel mai bun exemplu de ce poate face cu o fată care l-a călcat pe coadă atunci când rămâne singură <<o privesc și văd cum face ochii mari, ceva s-a întâmplat și nu îmi place cum reacționează>>.
- Păi are dreptate.
- Ce? Cum să aibă dreptate? Ce s-a întâmplat? Spune-mi! <<panica mă cuprinde>>.
- Daa... să zicem că totul a început sus în ceruri când părinții mei aveau o misiune împreună cu ai lui. Era genul ăla de misiune ce necesita toți membri familiei. A durat c-am o lună și noi doi am fost trimiși ca mesageri spre un puternic serafim Yanisas. În drum spre destinație am început să ne certăm pentru că el ținea morțiş că eu i-am vandalizat colecția lui de mașini elevate sau ●mașini zburătoare● după cum obijnuiesc să spună pământenii. Cearta noastră a dus la o bataie crâncenă. Adevarul este că el nu are obiceiul să dea în fete, însă de data acesta eu l-am provocat. Tu mă știi pe mine, atunci când sunt nevinovată îmi sustin punctul de vedere până la capăt cu orice preț. Și se pare că și el a făcut la fel, așa că bătaia asta dintre noi a fost câștigată de el.

CITEȘTI
Registrul tocilarei angelice
RomanceEa este Anarih, tocilara Academiei pentru îngeri Angelia ,deci, şi cea mai bună elevă. Gata să devină un înger păzitor imperial de nădejde. Aceasta hotărăște să scrie un jurnal cu scopul de a se descărca de toată durerea pe care i-o provoacă toți ce...