Registrul tocilarei angelice

Dragă jurnalule #10

Când observ că ușa e încuiată și nu pot ieși, panica se instalează în mine cu o repeziciune fulgerătoare ce face carnea de pe mine să se zguduie îngrozitor.

Dau de cleantă până îmi vine acru și văd că e înzadar, ușă nu se va deschide prea curând.
Până atunci sunt blocată între patru pereți cu niște chiuvete, vc-uri și cu un câine în călduri ce e gata să sară pe mine în orice moment.

Nu știu, de ce, dar îmi vine să îi cer ajutorul acestui câine cu prenumele Xander luând la socoteală faptul că e singura persoană din această încăpere ce mă poate ajuta.

În plus, ce am de pierdut?!

Așa că în urma tăceri ce s-a lasat între noi și doar sunetul cleantei la care încerc ca o nebună de ceva timp mai umbrește această monotonă liniște, la urma urmeai îmi fac curajul să-i vorbesc:

-Xander! Ușa e încuiată!

Aceasta nu îmi raspunde ci doar privește în gol cu capul înclinat spre un perete imaginar, acompaniat de gânduri nebănuite, stând cu spatele la mine și îi pot observa mușchi goi  încordându-se alături de un tatuaj cu semnul cruci pe omoplatul drept.

Cum poate face asta?

Și de când are alte tatuaje pe el înafara  originilor?

În fine, să revenim.

Mă trezesc nervoasă din cale afară,  pentru că preafericitul nu răspunde, așa că insist:

-Xander mă auzi sau ești surd? Ușa e blocată.

Se întoarce spre mine și ochi mei au prim plan spre origini, însemnele îngerilor, prezente pe corpul lui în zona gatului și puțin mai sus de încheietură. Însă mai văd un tatuaj în zona pelvisului în partea dreapta care iese puțin în evidență din pantaloni și se extinde până pe v-uri în sus.
Nu l-am mai văzut până acum și i-am atins abdomenul, unde mai pui ca i-am dat și tricolul jos, eu cu mâinile astea două mici, adică am fost aproape.

Cum de nu l-am văzut totuși?

Probabil eram prea înfierbântată ca să îl observ.

Și ce e cel mai ciudat la tatuajul ăsta e că seamănă leit cu al meu.

Oare să îi spun asta?

Neeee..... nu cred că l-ar interesa!

Îmi urc privirea mai în sus și mă întâlnesc cu o private glaciară grozav de perversă:

-Te-am auzit destul de bine și ca să știi nu sunt surd! E a doua oară pe ziua de azi când mă faci surd; a treia oară te pun la perete, oricare ar fi ăla și repetăm momentul ce tocmai s-a încheiat, mă trezește el din transa în care eram.

-Bine bine, am înțeles, nu te mai fac surd, nu îți place, îi răspund eu sceptică.

-Chiar nu! spune el cu o seriozitate ieșită din comun.

-Care e faza cu tatuajul ăla de acolo? și îi fac un semn cu degetul arătător în jos spre zona cu pricina.

- Poftim?

- Am spus care e faza cu tatuajul din partea de jos al abdomenului iară esti... , tac din gura pentru că nu mai vreau încă o partidă.

- Cum sunt? îmi spune el în timp ce face cativa pași spre mine până ajunge în dreptul meu.

- Nicicum! și îmi întorc capul pentru a-mi feri privirea de al lui.

- Mhmm!

Din nou se lasă liniștea aia minute bune timp în care se uită la mine nedumerit parcă ar căuta vreun răspuns la o întrebare străveche pe fața mea întoarsă acum spre a lui, până când este iarăși spartă acea atmosferă de către el: