Capitolul 3.

571 30 6
                                    

    -Aaaaa!!

    Auzeam pași repezi îndreptându-se spre mine. Încă nu mă oprisem din țipat. Ușa s-a izbit de perete lăsând o mică lovitură în urma bărbatului care mă răpise.

    -Liniștește-te!! A fost doar un vis!

    Nu vorbeam, nu eram în stare! Simțeam cum lacrimile îmi invadau fața.

    -Cine ești? l-am întrebat.

    -Eu sunt Mihnea...tu?

    -Chris *Christina* și am 18 ani.

    -Eu am 22.

    -Nu ești cam tânăr pentru a răpi pe cineva?!

    -Taci! Am vrut să te scot din visul ăla urât și tu...

    M-am ridicat din pat și m-am dus în fața oglinzii. Mi-am ridicat bluza ca să văd dacă a fost doar un vis sau chiar s-a întâmplat. Din fericire, a fost doar un vis!

    -Ce ai visat? m-a întrebat Mihnea cu o voce curioasă.

    -Era o femeie într-o rochie alba. Și-a scos un cuțit din...de fapt, nu știu de unde și m-a înjunghiat în inima.

    -Deci de-aia te-ai uitat în oglindă?

    -Da, vroiam să fiu sigură că a fost doar un vis. Părea așa de real...Nu ziceai că azi avem treabă?

    -Ba da. Vreau să vorbesc cu tine. Ce fac părinții tăi?

    -Au...au murit într-un accident de mașină când aveam 6 ani.

    -Chris...îmi pare așa de rău...

    În timp ce îi povesteam cum s-a întâmplat totul simțeam cum pe fața îmi curgeau din ce în ce mai multe lacrimi și oricât încercam, nu puteam să le opresc. Mihnea, văzând cât de agitată și tristă eram, a început să plângă cu mine, apoi m-a luat în brațe și m-a strâns. Nu știu cum, dar asta m-a făcut să mă simt mai bine. Parcă ținea la mine și chiar îi păsa. Pentru prima dată, de când părinții mei au murit, nu m-am simțit așa de singură.

    -Îmi pare sincer rău! mi-a spus Mihnea, din nou.

    -Și mie. am spus cu vocea tremurândă.

    În mintea lui Mihnea: M-am întristat brusc atunci când Christina mi-a zis toată povestea. Plângea în hohote și m-am gândit că dacă aș plânge împreună cu ea, s-ar simți mai bine. Am luat-o în brațe și s-a oprit din plâns. Puteam să-i simt inima care bătea incontrolabil. Nu știu ce m-a determinat să o strâng în brațe. Simt că o iau razna! Este posibil să mă fi îndrăgostit de ea?!

   

Poti fugi, dar nu te poti ascunde!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum