Poti fugi, dar nu te poti ascunde!

Capitolul 4.

    În mintea lui Mihnea: Nu! Nu-mi stă în fire!

    -La ce te gândești?

    Vocea ei, încă puțin tristă de după ce mi-a povestit totul, mi-a tăiat firul. Nici nu știam ce să-i spun.

    -Ă...la...nimic. mi-a răspuns puțin bâlbâit.

    -Serios?! l-am întrebat curioasă.

    -Da! Eu...trebuie să merg la servici.               

    -...Unde lucrezi?

    -Nu contează. Vrei să te las la un mall?! Ca să nu te plictisești.

    -Ai uitat că înainte să mă răpești nu m-ai lăsat să-mi iau și bani?! am zis eu sarcastică, printre chicotituri.

    -De acum stai cu mine. Tot ce e al meu, e și al tău.

    În mintea mea: A spus ultima frază atât de convingător încât nu mai știam ce să zic. De ce se purta așa de frumos cu mine?

    În mintea lui Mihnea: Nu-mi vine să cred că am insistat atât de mult! De ce am făcut asta?! Femeia asta îmi ia mințile! Nici nu mai știu ce fac!

    -Pai...dacă ai timp, aș vrea. am zis cu o voce timidă

    -Te las acolo. Pregătește-te, în 10 minute plecăm. 

   

                               ***

    -Vin să te iau la 4. Distracție plăcută!

    -Mersi!

    E un mall imens! Nu știu nici de unde să încep! O să mă pierd aici.

    În timp ce mă uitam la hainele din primul magazin puteam să observ cum un bărbat mă privea insistent. Încercam să nu îl bag în seamă, dar oriunde mă uitam era și el. Am ieșit din primul magazin și am intrat în următorul. A venit după mine și ma sorbea din priviri, de la distanță, dar o făcea. Am încercat să mă pierd prin mulțime și să mă ascund după haine, dar mă privea în continuu, din abundență.

    M-am gândit că poate nu se uita la mine. Și chiar dacă se uita la mine, e un mall deschis, cu peste 100 de persoane, nu are ce să îmi facă! 

    Mi-am întors privirea, iar acel bărbat dispăruse. Am oftat ușurată și am mers la o toaletă ca să îmi aranjez părul. Când am ieșit, era în capătul holului. Venea spre mine, eu mă blocasem. Era din ce în ce mai aproape. Și-a pus mâinile în jurul șoldurilor mele și mi-a șoptit:

    -Eu sunt Alex *Alexandru*. Poate ne cunoaștem mai bine mai încolo! Ne mai vedem, frumoas-o!

    Atunci a plecat. L-am sunt pe Mihnea și i-am povestit tot ce s-a întâmplat:

                              ***

    -Deci vii tu să mă iei de aici?

    -Nu pot. Sunt blocat în trafic. Vin-o pe strada Woodhouse, la intersecție.

    -Bine. Vin cât pot de repede!

    Când am ieșit din mall l-am văzut pe Alex. A venit la mine și cu o forță incredibilă mi-a lipit corpul de al lui. Mi-a ridicat cămașa și...