Capitolul 11.

333 19 2
                                    

   

   

    O intenție bună, o mișcare greșită.Într-o fractură de secundă, Mihnea, în loc să apese pe frână, a apăsat pe accelerație. Mintea și ochii mei oscilau între viață și moarte. Nu puteam să cred ce-mi văd ochii. În acest moment nu îmi doresc nimic altceva decât să fie un vis, dar nu este. Roțile mașinii derapează. Mă simt ca într-un film de groază în care toți sfârșesc murind. Indicatorul a căzut în râpă după contactul lui cu mașina.

    Mihnea a vrut să ocolească un copac, dar a ratat, mașina derapând și mai rău, într-un final rostogolindu-se până în râpă. Toată viața mi-a trecut brusc prin fața ochilor. Parcă eram într-un avion despre care știam sigur că se va prăbuși și trebuia să îmi pun masca de aer, dar acum nu mai am timp de mască. 'Avionul' deja se prăbușise, era prea târziu. Prea târziu să mai zic ceva, prea târziu 'să-mi pun masca', prea târziu pentru tot! 

    În mintea lui Mihnea: Nu-mi vine să cred! Nu, nu, nu! Nu se poate! Nu se poate să fie drum închis! Vroiam să o liniștesc pe Chris spunându-i că totul e în regulă și că am situația sub control, dar chiar atunci am apăsat pe accelerație, în loc să apăs pe frână. Încerc să neg tot ce ni se întâmplă, dar nu pot! E doar vina mea! Daca nu aveam ideea asta proastă de a o aduce aici, nu se intampla nimic din astea! Și mai ales ideea de a merge pe drumul ăsta, despre care știam sigur ca nu e circulat și că nu ar fi trebuit să o luăm pe aici de prima dată, imi dadea fiori. Nu vroiam să accept ce ni s-a intamplat in tot acest timp! Nu vreau sa accept realitatea! E numai vina mea! Îmi tot repetam asta în minte, nu încetam să nu mă gândesc la ea, la sufletul ei neînvinovățit și, acum, fără suflare. Îmi era frică de mine. Nu pot să stau fără ea. Nu pot să respir fără ea. Îmi era frică de orice gest, cãt de mic, pe care îl făceam. Simțeam cum muream încet, încet, alături de ea... Nu mai aveam în mine pic de suflare, eram deja 'adormit' in somnul etern. Din pacate, nu mai puteam sa fac nimic. Nici pentru mine, nici pentru ea. Era prea tarziu...

   

Poti fugi, dar nu te poti ascunde!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum