Poti fugi, dar nu te poti ascunde!

Capitolul 8.

   

    -Te iubesc!...păcat că nu am curajul să ți-o spun. Mi-e mai ușor să îți vorbesc când dormi. Mi-e teamă de ce o să să spui dacă îți zic că te iubesc. Cu siguranță mă urăști. Te-am răpit...nu ai cum să mă iubești! Nu ai cum să te apropii de mine. De-aia mi-am cerut scuze după ce te-am sărutat, deși mi-a plăcut și aș vrea să o mai fac. De-aia te-am apărat și o să te apăr în fața lui Alexandru. Ce e cu mine? Cum de m-am îndrăgostit de tine așa de repede? Ce vrăji mi-ai făcut? Te cunosc de câteva zile, dar știu deja că vreau să îmi petrec restul vieții alături de tine. Când intri într-o cameră o luminezi cu râsul tău, iar când te văd, ziua mea devine mai bună. Nu-mi stă în fire să mă îndrăgostesc sau să mă atașez de cineva, dar poate chiar faptul că ești o fire specială și deosebită m-a făcut să te plac, să te ador și chiar să te iubesc...

    În mintea mea: Nu-mi vine să cred! Chiar mă iubește! Sunt așa de fericită...acum am aflat răspunsul la toate întrebările mele! El nu e doar un simplu om care m-a răpit, este acel om pe care îl iubesc și cu care mi-aș petrece toată viața. Iar acum știu de ce și-a cerut scuze! Nu pentru că nu mă iubește, ci pentru că nu știe dacă sentimentul lui este reciproc! Și răspunsul la cea mai importantă întrebare este că eu chiar îl iubesc.

    Eram prea fericită și nevrând, am scăpat un 'Și eu te iubesc!'

   

    Mihnea a tresărit, s-a dat jos din pat, a aprins lumina și m-a întrebat îngrijorat:

    -Ești bine? Ce ai visat?

    -Nu a fost un vis. Eu nu dormeam, doar țineam ochii închiși. Am auzit tot ce ai zis despre mine.

    Se blocase. Nu mai zicea nimic. Era o liniște deplină pe care a întrerupt-o brusc cu glasul lui liniștitor:

    -Măcar acum știi ce simt cu adevărat despre tine...mi-a zis și a schițat un zâmbet fals, citindu-se în ochii lui nesiguranța.

    -Nu-ți face griji, și eu te iubesc!

    -Dar...

    Nu a apucat să își continuie ideea, eu sărutându-l scurt.

    -Noapte bună! i-am șoptit, cuibărindu-mă în brațele lui.

    -Noapte bună!

                                ***

    În mintea lui Mihnea: Am dormit atât de liniștit, știind că ea chiar ține la mine și mă iubește. M-am dat jos din pat, nevrând să o trezesc. I-am pus o pernă sub cap, în schimbul pieptului meu și am învelit-o cu o plapumă destul de moale.

    M-am îmbrăcat cu niște haine lejere și am mers la parter pentru a-i pregăti un mic dejun special ~ca ea~. I-am prăjit doua clătite, la care am adăugat un pahar cu suc de portocale și o mică ciocolată, așa cum știu că îi place. Adoră dulciurile. Doar când mă gândesc la ea îmi apare un zâmbet tâmp de copil mic pe față. Am pus toată mâncarea pe o farfurie plată și i-am dus-o sus, în pat, lângă aceasta lăsând un bilet pe care scria: