Poti fugi, dar nu te poti ascunde!

Capitolul 6.

    -Vreți să vă iau comanda acum sau mai încolo?

    -Ămm...mai încolo. Încă nu ne-am decis.

    -Bine.

    Chelnerița s-a întors pe călcâie și a mers la următoarea masă.

   

    Între timp, ne-am hotărât ce vrem să bem și i-am făcut un semn discret să vină.

    -Cu ce vă pot servi? m-a întrebat zâmbind.

    -Două cafele cu zahăr și lapte, una fără zahăr și una fără lapte.

                            ***

    Timpul a trecut foarte repede! Am vorbit în continuu și parcă tot mai aveam să le spun câte ceva.

    Ne-am strâns lucrurile și am plecat, uitându-mă în spate. Alex s-a ridicat de la masă și mă privea insistent. Fetele s-au îndreptat spre case, iar eu am grăbit pasul și am chemat un taxi. El s-a urcat în mașină și urmărea taxi-ul.

    -Putem să mergem mai repede?! am întrebat agitată.

    -Aceasta este limita maximă.

    -Nu-mi pasă de limită! Mașina din spate mă urmărește, așa că merge-ți mai repede!

    -Ok, bine...a zis puțin forțat.

    A făcut dreapta pe o străduță îngustă, puțin luminată de către felinare.

    În cinci minute ajunsesem în spatele casei. Am plătit drumul și am alergat până în față, la ușă.

    I-am simțit mâinile calde înconjurându-mi șoldurile subțiri. M-a prins de mâini și m-a lipit de ușă. Mi-a sărutat gâtul și mergea din ce în ce mai jos, până când a ajuns la...