O nouă viață

3

Jos în living erau părinții mei în sicreie de culoare neagră.

Mă îndrept cu paşi mici către sicriul mamei şi când o văd lacrimile îşi fac apariția şi nu le pot controla.

Mama era îmbrăcată într-o rochie neagră lungă până la picioare şi balerini negri, la cap avea niște bandaje la fel şi la mâini.

Tata era la fel îmbrăcat într-un costrum de mătase neagră. Nici nu ziceai că sunt morți, din contra, parcă ar fi într-un vis în care nu se vor mai trezi niciodată.

Mă uit la ei cu atenție şi plângeam, Alex fiind lângă mine şi mă ia în brațe.

-O să fie bine.

-De unde ştii tu? Spun fără nici un pic de speranță.

-Nu îți face griji, îți voi fi alături.

-Mda... Cum ai fost şi până acum.

-Nu, promit că am să mă schimb.

-Şi eu! Spun şi Alex nu îşi dă seama la ce mă refer şi nu mai zice nimic.

Ne-am revăzut toate rudele care au zis că ne vor ajuta dacă avem nevoie.

Autor pov

După scurt timp a venit vremea ca părinții lor să fie duși la locul unde vor fi înmormântați.

Alesia este distrusă fizic cât şi psihic, stă în brațele fratelui ei plângând amândoi şi privind pentru ultima dată sicriele părinților care sunt așezate în groapă.

Alesia pov

M-am gândit mult şi am decis că a venit vremea să devin o fată ca oricare alta. Să mă schimb, să devin o fată frumoasă, nu că acum nu aş fi dar în alt context.
Am să devin total o altă persoană dar tot note bune voi avea.

După înmormântarea părinților nu am mai ieșit deloc din casă sau din camera mea doar când mă duceam să îmi vizitez parinții la cimitir şi după ora 2, când știu că Alex doarme pentru a mă duce la bucătărie făcându-mi ceva de mâncare.

Au trecut 4 zile de când mama şi tata au murit, 4 zile în care am simțit că ei sunt lângă mine, mă veghează. Câteodată îi simt sărutările mamei pe frunte atunci când dorm aşa cum făcea când eram mică.
Tot 4 zile în care plâng fiindcă nu pot realiza că i-am pierdut aşa devreme.

Decid să o sun pe Sara, prietena mea.
-Da!

-Hei, ce faci? spun eu.

-Citeam o carte! Tu cum te mai simți?

-Devastată, am o mie de întrebări la care nu are cine să îmi răspundă, dar încerc să trec peste.

-Sunt mereu alături de tine să ştii!

-Îți mulțumesc! ești o prietenă grozavă.
Vreau să îți propun ceva.

-Ce?

-Vii cu mine la mall? Am hotărât să mă schimb, adică să nu mai fiu o tocilară.

-Da, vin! Spune entuziasmată.
Vreau şi eu să nu mai fiu o tocilară.

-Perfect!

-Vin în 10 minute.

-Ok, te aştept! spun şi închid telefonul.

Mă duc spre dulap, îmi iau un tricou alb mult, pantaloni scurți negri şi teneşii mei albi, îmi fac o coadă de cal şi îmi iau ochelarii.

Cobor jos şi îl văd pe Alex stând pe canapea şi uitându-se la tv.

Alex când mă vede se ridică și vine spre mine.

- De ce nu ai mai ieșit din cameră? Ai mâncat? Spune el îngrijorat.

-Am vrut să stau puțin singură pentru a-mi face ordine în gânduri şi da, am mâncat.

-Şi acum unde pleci?

-La mall cu Sara.

-Vă duc eu!

-Nu. Poate te faci de râs cu noi. Spun asta şi Alex se enervează.

-Nu, nu mă fac de râs doar eşti sora mea. Am fost un prost îmi pare sincer rău, nu vreau să te pierd şi pe tine.

Nu mai spun nimic şi îl iau în brațe.
Stam aşa timp de 2 minute şi soneria de la uşă sună.

-Hei! Spun şi o iau în brațe.

-Mergem? Intreaba Sara după ce ne despărțim din îmbrățișare.

-Ne duce Alex cu mașina! (Sara ştie că Alex este fratele meu.)

-Super!

-Haideți fetelor! Spune Alex ieșind cu mașina din garaj. Un BMW negru mat.

Ne urcam amândouă în masină, eu în fața cu Alex şi Sara în spate.

Am observat că Alex se cam uită într-un fel anume la Sara cine ştie poate se înfiripă ceva între ei.

Ajungem la mall, ies din mașină şi o iau pe Sara de cot plecând să facem cumpărături.

Eu m-am dus la un magazin pentru ochelari şi am întrebat daca au lentile de contact pentru vedere, fiindcă nu mai vreau să port ochelari.

-Bună ziua!

-Bună ziua drăguța! Spune o femeie de vreo 45 de ani.

-Aveți lentile de contact pentru vedere?

-Da! Spune şi îmi aduce o cutie în care erau 20 de lentile!

-Vreau 2 cutii!

-100 lei. Spune doamna şi eu îi dau bani.

-Mulțumesc mult! La revedere.

-La revedere!

Mă îndrept spre Sara care mă aştepta în fața unui magazin cu haine. Intrăm în magazin şi am început să îmi aleg o sumă de haine de la blugi tăiați negri şi albaștri la tricouri şi maieuri decoltate, geci de piele, pantofi teneşi, sandale etc.

Am plecat împreună cu Sara la un salon de înfrumusețare unde ne-am vopsit eu negru maroniu şi ea bold spre alb. De acolo ne-am cumpărat câteva produse, rimel, tus, fond de ten şi alte chestii.

Astăzi este duminică deci mâine începe o nouă zi de şcoală, iei spun fericită în gândul meu.

Acasă am plecat pe jos fiindcă Alex a avut niște treabă şi nu a putut să ne ia.

Merg împreună cu Sara şi încercăm să traversăm strada cel din stanga ne-a dat prioritate, am ajuns în mijlocul străzii şi cel din dreapta venea cu viteză foarte mare.

Am început să merg mai repede dar Sara nu era pe planeta asta, nu știu la ce se gândea şi când maşina punea frână dar degeaba era la vreo 10 metri de noi, Sara pur şi simplu nu mai putea să reacționeze aşa că trag de ea cu putere şi ajungem pe partea cealaltă, tocmai la limită.

-Tu nu ești întreagă la cap, dacă  dădea peste tine!

-M-am blocat pur şi simplu nu am ştiut cum să reacționez.

Eu încep să plâng dandu-mi seama ca era să murim amândouă. Şi gândindu-mă că în același mod au murit şi părinții mei.

-Nu mai plânge! Spune Sara. Asta e, dădea...este vina mea.

-Cum dracu să nu plâng! Era să te pierd şi pe tine, cea mai bună prietenă a mea! Ești o proastă. Spun în glumă dar tot plângeam.

Sara mă ia în brațe şi mă liniștește.
Ajungem acasă şi pe mine mă durea capul îngrozitor. Decid să mă duc să pun cumpărăturile sus şi mă pun la somn dar înainte îmi pun ceasul să sune la oră 07.

____________________________________

Sper ca vă place....
Întâmplarea cu accidentul să dea mașina peste Sara şi Alesia este chiar adevărată tocmai mie mi-sa întâmplat împreună cu prietena mea, şi am decis să o folosesc la carte.