O nouă viață

28

Dimineața
Alesia pov

Mă trezesc din cauza greutăți care este pe talia mea si nu mă lasa să respir.

Mă întorc cu fata pe cealalta parte si dau de iubirea mea care doarme asa de frumos.
Ii pun mâna pe fata si il mângâi apoi mă joc cu parul lui, simt cum se trezeste pentru ca mana lui se înconjoară mai tare în talia mea si mă trage spre el.

Mainile mele se odihnescpe pieptul lui, ce as vrea ca asta sa nu se termine dar nu sunt sigură de asta. Îmi alung orice gand si îmi îndrept privirea spre iubitul meu.

Dau de ochii lui ciocolati care mă pierd de fiecare data in ei doar privindui, îi ador ochii lui care m-au fermecat.

-Neața iubita mea! Spune el intr-un timp cu voce ragusita si zâmbește in colțul guri.

-Neața.... Ămm, te-am trezit?

-Nu iubita, eram treaz doar ca îmi plăcea cum îmi magai fața.

Roşesc la cuvintele lui si ma afund cu capul în pieptul lui.
El chicoteste la gestul meu si mă sărută pe frunte.

-Hai sa ne pregătim! Spun si mă ridic din pat.

-Pentru?

-Cum pentru? Trebuie sa ma razbun pentru ceea ce mi-a facut si poate acum era moartă.

Bogdan nu mai zice nimic si incuvinteaza din cap. Intru in baie si îmi fac un dus rece, după ies din baie si ma îmbrac cu un tricou de a lui Bogdan verde cu imprimeu de armată, blugi rupți albestri si tenesi mei negri, parul il las desfăcut si îmi dau cu putin rimel.

Ies din camera mea si mă îndrept spre bucătărie acolo fiind toți la masa.

Le dau la fiecare un sărut pe obraz in semn de bună dimineata si mă asez si eu la masa.

-Unde l-ati dus? Intreb eu la un moment dat.

-Pe cine? Zice Sara.

-Unde ai fost tu găsită, l-am legat de un zid cu lanturi si este păzit si hrănit.

-Perfect, mergem?

-Da haideți chiar vreu să dau ochi cu el! Zice Alex.

Plec repede de la masa urcând scările si intru in camera mea căutând un pistol care stiu ca l-am pus în sertar. In sfarsit il gasesc si il ascund la spate.

Fug repede pe scări dar atenta ca sa nu cad, iesi din casa si fug spre masina lui Bogdan si intru in față si plecând.

-Ce vrei sa îi faci? Mă întreabă Sara intr-un final.

-Sa il chinui si după sa il omor!

-De ce sa il omori?

-De ce nu, doar el vroia sa mă omoare pe mine daca nu apărați voi asa ca roata se întoarce.

Sara nu mai zice nimic si tot drumul a fost numai liniste.
După circa o jumatate de ora ajungem la blocul acela vechi aproape să cadă unde am fost eu adusa.

Urc scările pana sus unde observ două matahale în dreptul usi si se dau la o parte pentru a intra eu cu ceilalți care erau în spatele meu.

Era legat cu lanturi de mâini pe perete si privea în jos, isi ridică privirea si se uita la mine, fata lui era gen uimire, ură si regret.

Pe fata mea apare un zâmbet urias si incep sa mă plimb în jurul lui.

-Pe cine avem noi aici, chiar cel care a vrut sa mă omoare.

-Alesia.

-Off Rayn, s-au ajuns la vorbele mele. Roata se întoarce.

Rayn nu mai zice nimic si lasa capul in jos evitandu-mi privirea. Alex se îndreaptă spre mine si se pune in fața lui.

-Nu credeam vreodată ca cel mai bun prieten pe care il consideram un frate îmi poate face asa ceva.
Nu numai mie ci surori mele care as face orice pentru ea.

-Alex îmi pare foarte rău! Dar am fost orbit de gelozie.

-Daca nu apaream noi o omorai idiotule. Asta e pedeapsa ta, moartea.

Alex se apropie de el si îi dă un pumn în fața.

-Îmi pare rău! Spune scuipand sângele din gură.

-Nu mie trebuie să îmi ceri iertare, dar îti spun ca nu o sa îti fie de folos.

-Lasă-l Alex, spun eu, mă o cum singura de el.

Alex incuvinteaza din cap si se depărtează.
Scot pistolul de la spate si il îndrept spre el, Rayn rămâne stână de piatră când vede că îmi îndrept pistolul spre el la fel si ceilalți, nu se asteptau.

-Deci! Draga Rayn, îmi pare rău pentru tine, dar nu am ce să îti fac trebuie sa plătești.

Mă uit în ochii lui si văd că ii pare rău. Nu vreau sa il omor, l-am iubit si nu pot să stau cu gândul că am omorât pe băiatul care cândva l-am iubit, dar trebuie să simtă si el durerea pe care am simțit-o si eu atunci.

Asa ca nu mai stau mult pe gânduri si il impusc si eu la rândul meu în picior.

Urlă de durere si isi lasa capul pe spate strangand din dinți, mă apropi încet de el si îi soptesc usor la ureche.

-Vezi Rayn cum e să simți durere. Nu te voi omora,Spun si el ramane stana de piatră. Eu măcar am inima nu ca tine, dar... Spun si fac o mică pauză, la cea mai mică greșeală a ta îți jur ca nu mai scapi.

Încuvințează din cap iar eu mă îndrept spre iubitul meu.
Simt ca ametesc, si picioarele nu mă mai țin, dar îmi revin.

-Iubire! Îți e rău?

-Nu, sunt bine! Am amețit putin.

-Luați-l de aici si ducetil la spital spun si toți rămân cu gură căscat la rugămintea mea.

Cele două matahale il iau pe Rayn si pleacă cu el.

-De ce nu l-ai omorât? Mă întreabă Alex.

-Pentru ca nu am vrut sa stau cu gândul ca am omorât pe băiatul pe care cândva l-am iubit.

-Era să te omoare Alesia!

-Dacă vroia o făcea de mult, dar nu o facut-o, asa ca i-am facut ceea ce mi-a facut si el mie.

-Esti cea mai bună! Îmi spune Sara si mă ia în brațe.

Plecam toți acasă, am mâncat ne-am uitat la un maraton de filme pana am adormit pe umărul lui Bogdan si el m-a dus în camera si am adormit. Cel mai frumos sentiment, acela să dormi lângă persoana iubita.
___________________________________

Scuze daca au mai aparut unele greseli, voi corecta totul.
Îmi pare rău pentru ca nu am mai scris dar nu prea pot, sunt la scoala după amiaza si imi este greu sa scriu doar noapte pana la ora 2-3.
Sper ca va place această carte.

P.S In capitolul următor sa nu vă supărați dacă vă voi face sa plangeti😂😂❤