De dragul copilului...

Capitolul 13.: Lauren.

*Flashback*

Tremurând de la criza de plâns pe care am avut-o, m-am ridicat de pe capacul toaletei și am ieșit din separeu, dând nas în nas cu Jane, care mă privea îngrijorată.

— Nu trebuie să stai aici și să mă dădăcești, am zis nervoasă cu vocea răgușită ocolind-o.

— Ești bine? m-a întrebat blândă ignorând în totalitate ceea ce i-am zis adineaori.

— Zburd de fericire, ce să zic, doar se vede pe mine, am zis sarcastică pornint robinetul și aplecându-mă peste el.

Am început să mă spăl pe față cu apă rece, încercând să mă liniștesc.

— Știi, nu îl poți lăsa pe tatăl tău să te manipuleze în halul acesta.

Mi-am ridicat capul și am privit-o pe prietena mea cea mai bună. Atât de optimistă, atât de puternică și atât de prostuță.

— Jane, tata îmi asigură tot viitorul în mod financiar. Facultatea, locul unde v-oi sta, locul unde voi lucra... tot, am zis cu vocea frântă și m-am întors spre ea. Nu pot să dau cu piciorul la asta. Deci, da, mă poate manipula cum vrea atât timp cât viitorul meu este în mâinile lui.

Jane și-a trecut limba peste buza de jos privindu-mă. A oftat neputincioasă și m-a îmbrățișat. Mi-am afundat capul în părul ei blond și am strâns-o în brațele mele. De când cu calvarul acela cu tatăl meu și Allan, acela a fost prima dată când însfârșit mi-am luat gândul de la ei și pentru câteva m-am simțit în siguranță în brațele prietenei mele cele mai bune.

— Hai la ore, a zis într-un final îndepărtându-se de mine și privindu-mă cu un zâmbet trist.

Am oftat și i-am dat drumul ieșind din baia fetelor, pe hol unde m-au întâmpinat câteva priviri curioase, unele confuze iar altele indiferente.

Am înaintat cu Jane în dreapta mea simțindu-mă fără vlagă și chef de viață.

— Uitele pe fetele mele favorite din tot universul! am auzit vocea lui Klaus exclamând iar în următoarea secundă am simțit cum și-a trecut brațul peste umărul meu.

L-am privit zâmbind cum el îi plasa un sărut cast pe buzele lui Jane iar după își întoarse privirea spre mine. S-a încruntat în clipa în care m-a văzut atât de răvășită.

— Ce naiba s-a întâmplat cu tine, de arăți așa? a întrebat nervos mângâindu-mi umărul. Și nu cumva să te pună dracu să spui nimic, a zis amenințător.

— Tata, am zis simplu la care el și-a mușcat buza de jos cu ochii sticloși și a dat din cap.

El înțelegea. El știa despre ce vorbeam. Pentru că și Klaus era în aceeași barcă ca și mine. Viitorul amândurora era în mâinile tatei și nu puteam în niciun fel să îl sfidăm, pentru că asta ar fi fost o prostie mult prea mare din partea noastră.

Jane s-a oprit în fața noastră nervoasă cu mâinile în șolduri, forțându-ne să ne oprim în loc.

— Serios, Klaus, serios? N-ai de gând să zici nimic? N-ai de gând să îți protejezi surioara? a întrebat nervoasă privindu-l pe Klaus în ochi.

— Nu te băga în ceva ce nu este treaba ta, a zis Klaus răspicat privind-o pe blonda din fața lui.

— Ești un laș, a zis scurt ocolindu-ne și plecând în direcția opusă.