"Un copil poate oricând să-l învețe pe adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește." - Paulo Coelho
Ce e mai frumos decât atunci când îți poți lega viața...
— E atât de ciudat, doar noi doi, luând cina, am zis lăsându-mi să-mi scape un chicot nervos.
A zâmbit relaxat luând o îmbucătură din salata din farfuria lui.
— E ciudat, doar dacă ne comportăm ciudat, a spus făcându-mi cu ochiul.
Am zâmbit încercând să mă relaxez, avea dreptate. Nu erau motive ca cina aceasta să decurgă ciudat, doar dacă noi ne comportăm ciudat.
— Ai mai vorbit cu Allan? m-a întrebat la care mie mi-a sărit inima în gât.
Nu-l mai văzuse-m pe Allan decând ne-am despărțit la balul de absolvire și chiar dacă nu-mi plăcea să recunosc îmi lipsea. Iar faptul că l-a adus în discuție pe fostul meu iubit și cel mai bun prieten al său a făcut lucrurile ciudate din nou.
— Nu.
— Știi, poate o să sune ciudat, dar te-am plăcut în liceu, a zis zâmbind timid.
Mi-am ridicat privirea din farfurie privindu-l în ochi pentru prima dată pe parcursul cinei. Ochhi lui verzi mă priveau atent, analizându-mi reacțiile și sinceră să fiu și pe mine m-a surprins faptul că nu-mi displăcea ideea. Nu-mi displăcea ideea ca eu și Will să fim împreună.
— Și acum nu mă mai placi? am întrebat zâmbind întinzându-mi mâna spre el.
M-a privit zâmbind complice și și-a așezat mâna lângă a mea.
— Depinde, a zis puțin răgușit. Depinde de tine.
Am stat pe gânduri privindu-l pe Will, cu părul lui brunet răvășit, cu zâmbetul lui fermecător și șarmul lui irezistibil. Simțeam o urmă de vină, știind că este cel mai bun prieten al lui Allan. Dar eram amândoi la facultate deja și nu ne-am văzut de un an. Trebuia să fiu proastă ca să-mi ratez șansa cu Will.
Așa că fără să zic ceva m-am ridicat puțin și i-am luat fața lui Will în mână și fără ezitare l-am sărutat scurt. Zâmbind m-am retras vrând să mă așez înapoi. Însă m-a apucat de mână, oprindu-mă în loc și m-a sărutat din nou, deparcă ar fi așteptat acel moment toată viața sa.
Când sărutul a luat sfârșit mi-am deschis ochii, văzându-l pe Will zâmbind cu ochii închiși.
Ne-am așezat amândoi înapoi la locurile noastre și zâmbind i-am zis:
— Acesta a fost un răspuns bun?
— Yep, a zis la care eu am izbucnit într-un râs destins.
Pentru că cina cea incomfortabilă, în doar câteva minute, se transformase într-una promițătoare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
