De dragul copilului...

Capitolul 11.: Lauren.

* Flashback *

—Șii ți-a plăcut filmul? a întrebat Allan cu un zâmbet uriaș.

—Da, am zis zâmbind fără să vreau.

Defapt, nu-mi plăcuse filmul. Dar cum ai putea să îi zici un lucru atât de neînsemnat, când îți zâmbea în felul acela? Fluturii din stomac nu-mi dădeau pace și fără să vreau am început să mă joc cu părul meu.

—M-ai vrei să mergem la The Poppins, sau mai bine acasă? a întrebat punându-și mâna după umărul meu.

Amândoi am pornit pe drumul aproape pustiu, iar singurul lucru la care mă puteam gândii, era faptul că nu voiam ca noaptea aceasta să se termine.

—Hai la Poppins, am spus zâmbind privindu-i ochii de un albastru perfect.

Am luat direcția spre The Poppins și nu puteam înțelege de ce niciunul dintre noi nu vorbea. Doar de obicei vorbeam fără întrerupere. Fără să vreau, parcă din instinct, m-am apropiat mai mult de el simțindu-i căldura corpului. El parcă așteptând asta, m-a tras mai aproape de el și în următoarea clipă am fost luată pe sus și învârtită în mijlocul drumului.

Am început să țip și să râd simultan sprijinindu-mi fruntea de a lui. S-a oprit și atunci dintr-odată, situația nu mi se părea atât de amuzantă și tot ceea ce simțeam era inima mea bătând ca o nebună.

Privirea mi-a căzut pe buzele lui rozalii și pline, nu am putut să nu observ faptul că și el se uita la ale mele. Totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă. Nu mai știu dacă eu am fost ceea care a rupt distanța dintre noi, sau el. Dar cel mai important este faptul că îi simțeam buzele peste ale mele.

Inima mea a început să bată mai repede decât bătea înainte, fluturii din stomac își făceau de cap și o mie de sentimente au pus stăpânire pe corpul meu. Allan și-a pus mâna pe ceafa mea și a adâncit sărutul, făcându-l un sărut pasional și plin de dorință din cel inocent și copilăros. Mâna mi-a rătăcit prin părul lui blond și rebel. Era perfect.

Dar atunci am auzit cum ne claxonează o mașină, astfel speriați ne-am desprins din sărut. Am și uitat faptul că eram în mijlocul drumului. Când am ajuns pe trotuar am început să râd fără să vreau.

Allan m-a privit și s-a apropiat de mine, și-a pus mâna pe obrazul meu și m-a sărutat din nou. 

Iar eu am fost ceea mai fericită fată de pe planetă.

* Flashback end *

Stăteam în pat privind tavanul simțind cum m-ai am puțin și explodez din cauza nervilor. M-am uitat la ceasul de pe perete văzând faptul că este 3:21. Am oftat nervoasă mușcându-mi buza de jos.

Regretam amarnic, faptul că l-am lăsat să doarmă cu mine în același pat. Dar proasta de mine l-a lăsat, doar "avem un nou început", ne-am dat o ultimă șansă.

Doar că în acest nou început, el ar putea dormi bine mersi într-o altă cameră.

L-am privit văzându-i chipul relaxat, părul blond răvășit și buzele întredeschise și atunci, a început să sforăie din nou. Mi-am strâns ochii și am încercat să iau o alegere înțeleaptă. Dacă îl trezesc cu frumosul, peste o jumătate de oră va ține concert din nou. Dacă îl trezesc în maniera mea, va fi un circ de proporții mari, ceva ce nu-mi pot permit cât timp Klaus și Olivia sunt sub același acoperiș cu noi. Sau aș putea să dorm altundeva, dar atunci dimineața Klaus și Olivia v-or observa că nu am fost în aceeași cameră iar Allan îmi va zice că sunt incapabilă să cooperez și nu vreau ca el să-mi țină morală mie.