De dragul copilului...

Capitolul 12.: Allan

*Flasback*

Stăteam pe trepțile casei lui Lauren de exact 15 minute. Nici mai mult, nici mai puțin. Continuam să mă uit obsesiv la ceasul de pe mâna mea dreaptă.

Lauren mereu obișnuia să întârzie la întâlnirile noastre. Doar că de data aceasta aveam o presimțire al naibii de proastă. Mușcându-mi buza de jos m-am uitat încă odată la ceas.

Probabil că nu își găsește cerceii favoriți. Da, probabil de aceea întârzie. Sau poate că nu i s-a uscat lacul de unghii. Nu, nu, nu. M-ai mult ca sigur că se aranjează în oglindă.

Nu are cum să se fi răzgândit în privința noastră. Doar este imposibil să se răzgândească în privința mea. N-am făcut nimic rău, sunt un iubit exemplar. Și mai sunt și frumos.

M-am uitat din nou la ceasul de pe mâna mea și am oftat trecându-mi mâna prin păr răvășindu-l. Îngrijorat am privit spre ușa din spatele meu. Nu am de ce să-mi fac griji. În curând va ieșii pe ușa aceea cu zâmbetul ei frumos și mă v-a îmbrățișa timidă iar după o v-oi lua de mână și ne v-om duce la filmul acela siropos, pe care a vrut să-l vadă de atât de mult timp. Cel mai probabil o să mă plictisesc de film, după primele zece minute și îmi v-oi petrece restul timpului admirând-o în semi-obscuritatea salei. După ce filmul se v-a termina, o să ne ducem la The Poppins, ea o să-și ea un milkshake cu căpșuni și vanilie iar eu îmi v-oi lua un pepsi sau o cola. O să mă întrebe râzând cum pot bea cola la ora aceasta, iar eu v-oi evita să-i răspund pentru că nu v-oi știi cum să-i răspund. Ne v-om petrece restul serii râzând și flirtrând acompaniați de băuturile noastre. Iar după ce v-om realiza cât de repede a trecut timpul o să plecăm de la Poppins. În drum spre casa ei, o să-i fur un sărut în fugă. Ea se v-a înroșii ca racul. Iar după ce am ajuns în fața casei ei o să-i dau un pupic pe frunte, de noapte bună.

Am zâmbit, după ce fantasma mea s-a terminat și am realizat că nu avea cum întâlnirea noastră să se desfășoare așa. Iar acesta ar fi un singur motiv.

Nu aș putea să mă limitez doar la un sărut.

M-am uitat din nou la ceas realizând că trecuseră deja 20 de minute, decând stăteam în fața casei lui Lauren ca un cerșetor. Mi-am scărpinat ceafa îngrijorat privind din nou spre ușă. Trebuia să o fac, deja eram penibil.

M-am ridicat și mi-am șters mâna transpirată de blugii mei prăfuiți. Am apăsat soneria și am așteptat răbdător ca cineva să-mi răspundă. Dar... nimic.

Încruntat am apăsat din nou pe sonerie și am privit spre fereastra casei văzând lumina aprinsă. Erau acasă, atunci de ce nu-mi deschideau ușa? Poate că nu l-au auzit.

Cu o presimțire de rău augur am apăsat din nou pe sonerie, de data aceasta mai prelung.

Eram gata să o fac și a patra oară, doar că atunci se deschise ușa și un domn cu o înfățișare severă mi se arăta în față.

El este domnul Kenner, mi-am zis în gând.

L-am analizat preț de câteva secunde și mi-am dat seama în clipa aceea că v-oi avea parte de o provocare advărată, atunci când i-am întâlnit privirea tăioasă.

— Ce vrei? m-a întrebat privindu-mă tăios.

— Am... adică, vreau să o iau pe Lauren la o întâlnire, am zis dregându-mi glasul la final.

— Este bine să vrei, tânăre Marshall, doar că uneori dorințele nu se împlinesc, a zis vrând să-mi închidă ușa în nas.

— Despre ce vorbiți? am întrebat simțindu-mi inima în gât.