De dragul copilului...

Capitolul 8.: Allan

Jane mă privea urât stând în fața mea la masă. Will vorbea încontinuu cu Klaus despre meciul de săptămâna viitoare la care vor să meargă împreună. Iar Liv era ocupată cu copiii. Așa că eu ca un gentleman ce sunt am stat la masă și am privit-o pe Jane la fel de urât cum o făcea ea, și culmea, s-a supărat.

"Du-te dracului." a mimat din gură iar după mi-a oferit una din cele mai dulci zâmbete ale ei.

—Mai întâi doamnele... o mă scuzați, domnișoarele, i-am șoptit aplecându-mă peste masă ca să fiu mai aproape de ea.

—Acum o să faci cunoștință cu furculița nu cu pixul, a mormăit nervoasă privindu-mă cu ură în ochi.

—Bine, gata. Sunt băiat cuminte, am zis ridicând mâna în semn de pace, nevrând să o enervez pe nebuna dracului.

—Ce șușotiți voi? a întrebat Liv zâmbind privindu-ne pe mine și pe Jane.

—Oh, doar m-a întrebat ce a gătit Lauren, și i-am zis că nu știu, am mințit-o iar pentru asta am primit un picior peste masă de la Jane.

I-am aruncat o încruntătură discretă lui Jane care avea zâmbetul până la urechi.

—Și, cum îți mai face mâna? a întrebat Jane cu un zâmbet exagerat de larg privindu-mă diabolică.

Măiculiță, tipa asta e nebună. Chiar vrea ceartă? Eu vreau ca totul să decurgă în liniște, dar ea mă provoacă. Dar o să fiu un om puternic și nu o să cedez nervos. Pot să fac asta. Doar am trăit cinci luni într-o casă cu o Lauren irascibilă. Rezist, e vorba doar de o oră.

—E bine, încă mă mai doare când o ating, însă o să se vindece într-o zi, am zis calm privindu-mi mâna bandajată.

Rana aia mi-a dat de furcă decând mi-a făcut-o. De fiecare dată când din greșeală o lovesc de ceva simt că mă apucă dracii, iar în fiecare dimineață trebuie să o bandajez cum trebuie, dacă nu vreau să se infecteze.

—Ce s-a întâmplat cu mâna ta? a întrebat Liv îngrijorată.

O, dacă ai știi de ce e în stare blonda din fața mea ai pleca din casa asta și nu te-ai m-ai întoarce vreodată și nu ți-ai mai lăsa copiii în jurul ei. Și ar fi păcat să se întâmple asta, pentru că ești cea mai drăguță persoană din casă în clipa aceasta.

—Am bătut un cui în el din greșeală, am mințit iar Jane a chicotit malefic.

—Adică a fost un fătălău ca întotdeauna, a adăugat Will, care nu s-a putut abține să nu facă remărci de genul, cred că s-ar înneca cu propria sa salivă dacă ar tăcea.

Mi-am mușcat limba ca să nu zic nimic răutăcios și mi-am strâns mâinile în pumn ca nu cumva să-l pleznesc peste ceafă. Însă nu m-am putut abține ca să nu îi dau o replică înapoi.

— Am învățat de le cel mai bun, i-am zis făcându-i cu ochiul amuzat.

M-a privit pentru câteva clipe iar după a zâmbit apreciativ bând din vinul meu. Voiam să îi zic să nu bea din paharul meu, pentru că nu vreau vreo boală de care a făcut rost de la una din aventurile lui, însă, m-am abținut. Nu intenționam să o enervez pe Lauren, care și așa era cu ochii și cu urechile pe mine.

După ce a pus paharul meu înapoi, l-am luat și eu și am băut din el simțindu-mi gura uscată.

—Într-o zi o să fi soțul meu, mi-a zis dintr-odată Vicky privindu-mă visătoare.

Klaus a zâmbit și la fel au făcut și celelalte persoane de la masă.

—Așa să fie. i-am zis făcându-i cu ochiul, la care ea a zâmbit și a bătut din palme.