Prolog: Ea și liniștea.

212 12 0
                                    

Știi cum uneori liniștea e așa puternică încât simți că îți înghite sufletul? Îți omoară rațiunea? Nu te lasă să respiri, căci ți-ai auzi propria expirație și te-ar aduce în pragul nebuniei?
Probabil că nu. Sau poate da.
Și poate că liniștea e tot ce-și doresc unii oamenii, cei care se confruntă cu traficul infernal din orașele mari, sau poate cei care s-au săturat să spună aceeași "poezie" în fiecare zi într-un loc îmbâcsit de oamenii pentru ore în șir și un salariu mirezabil.
Dar, ea nu. Liniștea o macină în fiecare zi.
Liniștea e cea mai bună prietenă a ei și cel mai mare dușman.
A fost singură mereu. Ea și lumea ei. Ea și liniștea.
Nimeni nu încercat să schimbe ceva. Nimeni nu a încercat să o salveze de propria lume. Mereu a fost la fel. Până acum.

Ea și liniștea // FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum