Liniștea mereu a fost cea mai bună prietenă a ei. Pe parcurs s-a dovedit a fi și cel mai mare dușman.
Totul s-a schimbat.
Liniștea a fost înlocuită de bătăile inimii lui, dingurătatea de iubire, frica de încredere, dar durerea a rămas.
Oricât de fericită ar fi făcut-o el să se simtă, lipsa lui Dylan a afectat-o permanent. Nu a renunțat la ideea că ea e vinovată. Nu se simțea împăcată cu situația iremediabilă.
"Dragă Dylan,
Îmi lipsești enorm. Habar nu ai cât sufăr din lipsa ta. Mi-e extrem de dor de tine și de ochii tăi frumoși. Te iubesc enorm, sper că știi.
Mulțumesc că ai făcut parte din viața mea.
Sunt mai bine acum. Știu că ești acolo sus și mă păzești. Îți mulțumesc. Sper că și mami e bine, că e cu tine și că ai grijă ea.
Noi suntem bine, Dyl.
Adam și Lydia sunt în parc acum. Și lor le este dor de tine, îți garantez. Cu toate acestea, mie îmi lipsești cel mai mult, să știi.
Știu că nu am dreptul să-ți cer asta, dar mi-aș dori să fi îngerașul ei protector. Are nevoie de cineva ca tine să sine grijă de ea, odată cu noi.
Sper că ești bine.
Cu multă dragoste, Hannah."
A împăturit hârtia și a pus-o într-un plic.
A ieșit pe veranda casei și a privit cerul senin, zâmbind.
Și-a scos bricheta și a ars scrisoarea.
-Ce faci, mami? întreabă Lydia, alergând zâmbitoare spre mine, cu Adam pe urmele ei.
-Îi trimit o scrisoare unchiului Dylan, iubito, spune ea și o strânge în brațe. Cum a fost în parc? o întreabă pe micuță, timp în care fură un sărut de la Adam.
-Bine, am văzut un flutulaș, spune ea alintată.
-Știi, se spune că fluturașii sunt îngerii păzitori de pe pământ, îi spune ea, luând-o în brațe.
-Am un îngelaș păzitor, spune ea veselă.
-Așa e, scumpo. Mergeți acum, vin și eu imediat, spune ea, iar Adam o ia pe Lydia în brațe și intră cu ea în casă.
-Te iubim, îi șoptește el la ureche, în mers.
-Și eu pe voi, spune ea și așteaptă ca cei doi să intre. Mulțumesc, Dylan!, spune ea privind iar cerul, apoi merge în casă, la prea iubita ei familie.
SFÂRȘIT!
CITEȘTI
Ea și liniștea // FINALIZATĂ
Teen Fiction"Liniștea e cea mai bună prietenă a ei și cel mai mare dușman." -Prolog "-Dacă am trăi toți după criteriul ăsta nu am mai vorbi deloc. Nu poți cunoaște o persoană dacă nu vorbești cu ea. -Poetic. -Nu chiar. De ce vrei să mă cunoști? -Ești ca un tr...
