Ea și liniștea // FINALIZATĂ

Capitolul 7: Liniștea din săruturi

Încă drogată de sărutul cu Dylan, Hannah a întrat în vila pustie,toată un zâmbet.

-Unde ai fost? întreabă Adam din umbră.

-Doamne, Adam. M-ai speriat, spune ea zărindu-l sprijinit de un perete.

-Nu ai răspuns, spune el vizibil încordat.

-Trebuie să-ți dau raportul? întreabă ea flegmatic.

-Vreau doar să știu unde ai fost și motivul pentru care ai plecat de la ore, spune cu îngrijorare în vocea coborâtă la un nivel jos.

-Nu m-am simțit bine, spune încet prevăzând războiul care urma să aibă loc.

-Unde? repetă nervos.

-La Dylan, spune înfrântă.

El și-a strâns pumnii și a privit-o dur. S-a apropiat de ea, care deja emana frică prin fiecare por.

-Mă sperii, spune ea, dându-se cu un pas în spate și lipindu-se de ușă.

El se apropie și mai tare și-i cuprinde corpul firav cu brațele sale mari.

-Nu trebuie să-ți fie frică de mine, îi șoptește încet la ureche.

Ea îi răspunde la îmbrățișare și-i spune:

-De ce te deranjează?

-Nu vreau să te rănească. N-am încredere în el. N-am încredere în nimeni, nici măcar în mine. Ești prea mică și lipsită de apărare ca să am încredere în ei să nu-ți facă rău, chiar și fără să vrea, îi spune și o ține strâns la piept, parcă fiindu-i frică să nu fugă.

-E lupta mea, Adam. Trebuie să învâț să lupt și să le fac față, tuturor. Ok?

-Ceva în mine nu-i vor lăsa să te rănească. Ești altfel. Ai nevoie de cineva care să te protejeze, spune blând.

-Știu, se resemnează ea. Dar, cu toate astea, ai o problemă cu Dylan. Pot să știu care e?

-Am fost prieteni cândva, cei mai buni, iar din cauza unei fete nu mai vorbim acum. Simt că vrea ca istoria să se repete, iar eu nu voi mai ceda așa ușor, spune privind-o atent.

-Se dă la Rebeka? întreabă ea confuză.

-Nu, spune el și se îndepărtează. O să înțelegi la un moment dat, adaugă si pleacă spre bucătărie.

  Ea face stânga împrejur și pornește spre dormitorul ei. Intră pe ușă și merge direct în baie, unde-și face liniștită rutina, apoi se bagă în pat, oarecum resemnată cu situația.
  Adam intră după ce bate în ușă de două ori și se așează lângă ea pe pat.

-De ce nu te-ai simțit bine? o întreabă încet.

-Nimic important, îl liniștește ea.

-Vrei să-mi spui ceva?

-Ar trebui? întreabă nedumerită.

-Nu știu. Ai probleme?

-Nu, minte ea.

-Poți să ai încredere în mine. Pentru orice, o anunță el.

-Ok. Mulțumesc, spune ea și-i zâmbește.

-Ne vedem de dimineață. Noapte bună, spune el și o sărută în stilul clasic pe frunte.

-Și ție, spune ea, apoi el iese.

.
.
.

Și-a luat caietul de notițe și a mers în bibliotecă în fiecare pauză. Le ignora complet pe fetele care continuau s-o insulte. Era convinsă că ele nu se vor opri și ignoranța ei le tăiau elanul.