O fată nouă în oraș

18)

    Marți. Alte ore idioate, alți profi idioți, dar aceeași colegi idioți.
   
     M-am trezit iar la o oră nepământeană, m-am pregătit și am plecat la școală. Acolo m-am întâlnit cu Andreea. Stătea lângă dulap.

Andreea: Neața! Nu e o zi minunată?

Eu: E marți, e școală, deci nu. Dar tu ce ai?

Andreea: Ghicește!

Eu: Nu am chef.

Andreea: Ok... Seb m-a întrebat dacă vreau sa ies cu el sâmbătă. Adică doar noi.

Eu: Serios? Eu ți-am zis că îl placi! Și tu ai acceptat.

Andreea: Păi...

Eu: Să nu îmi spui că ai zis nu.

Andreea: I-am spus că nu știu dacă sunt liberă, dar îl anunț eu...

Eu: Ești o idioată! De ce ai dat cu piciorul unei ocazii ca asta?

Andreea: Am emoții. E prima mea întâlnire.

Eu: Ok. Ai încredere în mine, bine? Am să te ajut eu.

Andreea: Serios? Mulțumesc!

Eu: Pentru nimic!

Andreea: Tara, mai bine hai să mergem în clasă.

Eu: De ce?

Adam: Hei Tara!...

    A apărut încet Adam în spatele meu...

Eu: Ce vrei?

Adam: Vreau doar să spun că am fost un idiot. Nu mă așteptam să se întâmple asta, dar tu chiar ești specială.

Eu: Meh...

Adam: Vreau doar să mă ierți. La urma urmei, avem un proiect de făcut împreună și ar fi ciudat dacă am fi certați.

Eu: Păi...

Adam: Haide! Am repetat asta de dimineață! Vreau doar să mă ierți, îmi pare rău!

Eu: Ok. Ești iertat.

Adam: Serios?

Eu: Sigur! Și nu mai putem să ne întâlnim la mine pentru proiect și Andreea are invitați, deci la tine vom veni.

Adam: Nici o problemă!

Andreea: Duminică, la tine, la 13.

Adam: Totul e stabilit! Doar să îl anunțați voi pe idio... Adică pe Max ăla.

Eu: Andreea, îl anunți tu pe tâmpit?

Andreea: Pe handicapat? Sigur!

Adam: Voi nu erați prieteni?

Andreea: Am fost până vineri.

Adam: Nu o să întreb.

Eu: Bine faci!

Andreea: Hai mai bine în clasă că o să întârziem și lui profu' nu prea îi place asta.

Adam: Am putea să mai stăm puțin.

Eu: Doar dacă ai învățat, și nu cred, că altfel iei un 4.

Adam: Da, hai în clasă.

    Am ajuns, nu cu mult înainte să intre proful, și ne-am așezat comod în bancă (cât de comod poți sta în băncile ale vechi din lemn). Și, ghici ce! Max era în clasă. Nu știu ce are băiatul ăsta de nu a venit ieri, dar nici nu mă interesează.

Max: A, bună Tara! Bună Andreea!

    Noi l-am ignorat. Părea confuz, dar nu primește explicații de la mine.