O fată nouă în oraș

4)

    Următoarea zi la școală a fost ok, cel puțin prima oră, căci în pauză am vrut să cunosc și eu niște persoane, să mai îmi fac prieteni, etc., etc.
 
    Cât timp voiam să fac asta, am încercat să vorbesc cu o fată. Părea drăguță. Era mică de înălțime și era destul de slabă. Am încercat să mă înțeleg cu ea. Ne-am împrietenit și a fost chiar ok. Până a început să fie curvă și să facă fițe din orice. Credeam că va fi ok, dar nu. Se pare că în școala asta îmi va fi mai greu să mă integrez decât am crezut eu.
   
    Deocamdată mă înțeleg doar cu Max. El m-a consolat și când am aflat cine era de fapt "prietena" mea, așa-zisa mea prietenă. Acum chiar nu mai am încredere că mă voi integra. Îmi e greu să fiu fata nouă.

*Peste câteva zile*

    Mergeam spre clasă liniștită, sperând că Max a venit azi la școală, fiindcă în ultima vreme era cam bolnav. Cum mergeam, eu am văzut o fată. Era pe coridor și desena, lucru pe care eu îl ador. Am mers la ea fiindcă părea cam singură.

Eu: Ce faci? Ai pățit ceva? Am văzut că stai singură.

Ea: Hei, nu am nimic. Stau singură fiindcă nimeni nu vrea să stea cu mine. Ei mă cred singuratică și anostă.

Eu: Mie îmi pari de treabă. Vrei să fim prietene?

Ea: Vorbești serios!? Chiar nu încerci să râzi de mine ca toți ceilalți?

Eu: De ce aș face-o? Eu nu sunt ca ei. Eu nu sunt prietena lor.

Ea: Atunci sigur! Apropo, eu sunt Andreea.

Eu: Încântată! Eu sunt Tara! Câți ani ai?

Andreea: 16, tu?

Eu: Și eu la fel! În ce clasă ești?

Andreea: A 10-a A, tu?

Eu: Se pare că suntem în aceeași clasă. Dar cum nu te-am văzut până acum?

Andreea: Nu sunt foarte băgată în seamă, dacă înțelegi ce zic.

Eu: Te înțeleg perfect! Apropo, după școală vrei să vi până la mine acasă? Mi-ar plăcea să îmi fac temele cu cineva.

Andreea: Perfect!