O fată nouă în oraș

12)

    M-am trezit neștiind unde eram exact. Apoi mi-am amintit de ieri. Despre tot ce am vorbit și ce s-a întâmplat și că am adormit pe canapea cufundată în gânduri. M-am uitat la ceas și am văzut că era ora 6:30. Nu mai aveam somn, așa că am mers la bucătărie să mănânc ceva. Am luat laptele din frigider și niște cereale și m-am pus pe înfulecat.
   
    După puțin timp, pe la ora 7:15, am primit un mesaj de la Andreea. Nu aveam chef să scriu așa că am sunat-o

    *Conversație*

Andreea: Ce s-a întâmplat?

Eu: Ce naiba să se întâmple?

Andreea: Păi, nu m-ai mai trezit pe la ore handicapate, deci am crezut că s-a întâmplat ceva.

Eu: Foarte haios! Dacă tot vrei să mă enervezi, vrei să vii pe la mine acasă mai târziu să mă ajuți să mă pregătesc?

Andreea: Pentru întâlnirea ta cu Adam?

Eu: Nu e o întâlnire! Doar vrea să ieșim la un suc. Poate doar vrea să vorbim despre ceva anume.

Andreea: Cum ar fi ca voi să fiți împreună?

Eu: Vrei să nu mai comentezi și să răspunzi?

Andreea: La ce să răspund?

Eu: La întrebarea mea, logic!

Andreea: Care întrebare?

Eu: Chiar mă calci pe nervi cu tonul tău sarcastic!

Andreea: Știu! Și, da, vin! Normal că o să te ajut. Ce credeai, că te las eu baltă?

Eu: Știam eu că mă pot baza pe tine!

Andreea: Oricând!

Eu: O să mă întâlnesc cu el la 13, deci să vii pe la 11.

Andreea: Ok. E bine.

Eu: Nu era o întrebare.

Andreea: Ne vedem, pa!

Eu: Paaa!

    *Gata convorbirea*

    Având în vedere că e 7:30 și Andreea o să vină la 11, m-am decis să merg să îmi fac un duș relaxant cu apă rece, ca să mă mai înviorez.
   
    După o oră, cred, am ieșit din baie și m-am schimbat în niște haine de casă. M-am uitat la ceas și am văzut că e ora 9. Mai am timp să verific ce mai e nou pe internet. Nimic interesant. Bla, bla, chestii cu legea... Bla, bla, ceva cu reclame... Bla, bla, poze cu mine din fosta școală... STAI, CE!? POZE CU MINE DIN FOSTA ȘCOALĂ!? Cum au ajuns astea aici? Văd că sunt postate de unul dintre profesorii mei vechi. Probabil am uitat să îl șterg de la prieteni. Văd că în unele poze apar eu în primul an de liceu. Ce amintiri... ORIBILE! Prieteni falși, umiliri, note proaste, profi care favorizează... Urăsc locul ăla! A fost groaznic! Un an de chin și batjocură. Speram că amintirile alea să nu mă urmărească și aici. Am văzut că într-o poză eram eu cu fostul cel mai bun prieten al meu, Hans. El m-a făcut să mă simt cel mai oribil. M-a trădat pentru o notă bună. Halal prieten... Oricum, acum am lăsat lumea aia în trecutul meu. Acum sunt aici și am cei mai buni și sinceri prieteni de pe planetă.

    Mă uit la ceas. E 10:45. Andreea ar trebui să apară curând. Așteptând-o, m-am trântit pe canapea și am pornit televizorul. Am mutat de pe un canal pe altul până când am găsit ceva interesant... Tom și Jerry! E desenele meu preferat de când eram mică. Mama mi-a spus că mereu când mă uitam la acest desen animat beam Tedi. Îmi aduc aminte că până la 6 ani am băut atât de mult Tedi încât am devenit cu câteva nuanțe mai portocalie. Doar când mă gândesc mă amuz.
   
    Tocmai îl urmăream pe Tom fugind după Jerry, când cineva a sunat la sonerie. M-am ridicat, am oprit televizorul și m-am dus să deschid. Știam că era Andreea.