O fată nouă în oraș

13)

Apoi... I-am dat o palmă peste față.

Eu: Tu chiar crezi că te voi săruta?

Adam: Ăă.... Păi credeam că și tu vrei asta!

Eu: Și cine ți-a zis asta?

Adam: Păi... Nimeni. Așa am simțit eu.

Eu: Bine, dacă vrei să știi ceva despre mine: eu nu mă pun cu cineva după o primă întâlnire, care nici nu a fost o întâlnire adevărată! Și, apropo, nu prea ești genul meu. Tipul de băiat drăguț, badboy, sportivul liceului...

       Am plecat. Nici nu am mai așteptat un răspuns. L-am lăsat cu ochii în soare. El chiar credea că aș putea să îl sărut? Poate doar îți era frică să îl săruți fiindcă nu ai experiența și te-ai fi făcut de râs. Nu am chef de tine acum conștiință! Bine, poate te-ai fi descurcat. Adică când tu și Max v-ați sărutat ți-a ieșit destul de bine. Taci odată! Nu am chef de tine, de Max, de Adam, sau de oricine altcineva în acest moment! Nu ai chef nici de Andreea? Ba da. De ea am. Și vreau să vorbesc cu ea. O sun să ne întâlnim în parc.

    *În parc*

Andreea: Ce ai pățit? Păreai nervoasă la telefon. Ce ți-a făcut Adam? Spune-mi că ți-a făcut ceva rău și mâine nu mai respiră!

Eu: Nu a fost ceva rău. Nu chiar.

Andreea: Atunci?

Eu: Doar a vrut să mă sărute.

Andreea: Doar?Deci sunteți împreună?Nu credeam că ai fi cu el după doar o întâlnire, dar cine sunt eu sa judec alegerile tale. Dar chiar credeam că te cunosc.

Eu: Nu! Tu mă cunoști mai bine decât oricine și ai dreptate! Nu sunt cu el! Nu aș putea fi cu el după doar trei zile de când mi-a vorbit prima dată!

Andreea: Huh... Credeam că va trebui să îl suport pe ăla când va ieși cu noi!

Eu: Doamne ferește! În niciun caz! Nu mi-aș lua și iubitul, dacă aș avea unul, când trebuie să ieșim doar noi două.

Andreea: Știam eu!

      Ne-am îmbrățișat și am plecat spre casă.