O fată nouă în oraș

9)

Andreea: Nu pot!

Eu: Ba poți și o vei face!

Andreea: Ba nu pot! Nu pot intra așa în școală! Știi că nu îmi place să se holbeze toți la mine!

Eu: Nu o să se holbeze nimeni, îți promit eu!

Andreea: Ești sigură?...

Eu: Da! Acum, hai, că o să întârziem!

Andreea: Ok...

    Abia am reușit să o conving pe Andreea să intre în școala cu noua ei ținută, dar așa cum am zis, nimeni nu s-a holbat la ea.

Eu: Vezi... Nu s-a holbat nimeni la tine!

Andreea: Ok... Poate ai avut dreptate...

Eu: Ok, lasă acum! A trecut. Hai în clasă să nu întârziem!

    Prima oră aveam lucru manual. O materie drăguță... Mă pricep să fac diferite lucruri, adică mă pricep să construiesc, să asamblez, să schițez, etc.
   
    Am ajuns în clasă și m-am așezat în banca mea, lângă Max, Andreea punându-se în banca de lângă mine.

Max: Bună, Tara! Ea cine e? E o colegă nouă? spune și arată spre Andreea.

    Amândouă am început să râdem și, după ce ne-am mai calmat, i-am spus:

Eu: E Andreea, ciudatule! zic pe un tot caraghios și puțin ironic.

Max: Wow! De când arăți așa de... Ah... Bine!

Eu: Max!... Cat de idiot poți fi?

Max: Ce? Eu doar zic ce gândesc. spune și îl împing puțin, el căzând de pe scaun.

Andreea: Hihihi... Sunt așa de azi dimineață, când o nebună a venit la 6 la mine să mă bată la cap. zice și arată spre mine. Dar, nu te obișnui! E ceva care nu va rămâne așa.

Eu: Asta să o crezi tu!

Andreea: Eh... Probabil va rămâne așa mai mult decât credeam... Tara e aici! Deci...

Max: Fără deci! Și să știi că tu chiar arăți bine!

Andreea: Mulțumesc!

    În timp ce 3 retarzi (noi) țipau unul la altul prin clasă din nu știu ce motiv, profa intră pe ușă. Pare bine dispusă, deci nu cred că vom avea prea mult de explicat de ce urlam. Sincer, nici eu nu știu de ce, dar ne apucă pe la ore fixe.

Profa: Bună ziua, elevi!

Elevii din clasă: Bunăăăăăăă ziiiuuuaaaa!

Profa: După cum bine știți, școala noastră organizează în fiecare an o expoziție de invenții făcute manual de către elevi din lucruri reciclate.

Elevii: Of... Da...

Profa: Anul acesta veți lucra in echipe de câte 4 elevi. Echipele le vom stabili acum prin tragere la sorți.

Elevii: Nuuuu! De ce? Nu putem să ne alegem noi?

Profa: Nu! Am decis ceva și așa va rămâne!

Elevii: Bine...

Profa: Deci, cum spuneam, am pregătit bilețelele. Prima dată voi trege eu 6 bilețele pentru a stabili căpitanii care la rândul lor vor trage încă 3 bilețele pentru echipa lor. Înțeles?

Elevii: Da...

Profa: Bine! Acum căpitanii: 1) Aura (vechea și enervanta mea prietenă)

2) Alex (tocilarul clasei, care nu prea știe să facă decât schițe, la construit e cam praf)

3) Tara (euuuuu!)

4) Cristi (prostul clasei)

5) Adriana (una dinte clonele celei mai populare fete din școală)

6) Ștefania (o altă simplă colegă)

Eu: Ok, Max, Andreea, sper că vă voi extrage eu. Nu vreau ca prietenii mei cei mai buni să fie în echipa clonei.

Max și Andreea: Și eu sper la fel!

Profa: Acum urmează să extragă Tara!

    Yei! Max și Andreea nu au fost extrași încă de nimeni.

Eu: Păi... spun și extrag un bilet. Max! Andreea! Și... Adam! ( Adam e căpitanul echipei de fotbal. E brunet, ochi verzi, înalt... Toate fetele sunt topite după el, dar el nu se uită la nici una. Preferă să rămână singur.)

    După ce toți și-au ales echipele, ne-am așezat bancile în câte 6 grupe de câte 4 fiecare și ne-am așezat pe echipe.

Eu: Ok... Deci asta e echipa noastră. Trebuie să decidem unde ne întâlnim pentru a crea proiectul.

Max: Și trebuie să decidem cine ce aduce.

Adam: Hei! Lasa-o să vorbească pe Tara! Ea e lidera grupului! Ea decide ce facem fiecare!

    Îl văd pe Max cum de încordează și Adam de uita provocator la el.

Eu: ÎNCETAȚI! Ce ați pățit? Nu suntem la grădiniță! Asta e o echipă, toți suntem egali. Eu sunt lidera echipei decât în fața profei. Nu va mai certați așa, degeaba!

Max și Adam: Scuze...

    Nu știu ce i-a apucat pe ăștia doi. Nici nu s-au văzut bine și deja se ceartă? Copii de 5 ani, ce să zic!

Adam: Deci, ea cine e? Nu am mai văzut-o până acum pe aici, nu?

Eu: E Andreea, idiotis!

Adam: Andreea? Adică fata aia ciudată care stătea mereu singură?

Andreea: Da! Și să ști că te-am auzit! Și partea cu "fata ciudată"!

Adam: ...Scuze.

Andreea: E ok... Nici eu nu sunt obișnuită cu înfățișarea mea nouă.

Adam: Dar arăți bine!

Eu: Gata cu complimentele și certurile! Hai să decidem unde ne întâlnim. Știu sigur că nu la Max acasă.

Max și Andreea: Asta e sigur!

Adam: De ce?

Eu: Păi el are destul de mulți frați și...

Adam: Dar câți frați poți avea?

Max: Șapte.

Adam: Wow!

Eu: Da... Acum, la mine acasă e destul loc. Livingul e mare și chiar și camera mea e destul de spațioasă!

Adam: Și la mine putem merge! Eu stau singur! Deci nu ne va deranja nimeni!

Andreea: Cred că și la mine putem veni!

Eu: Perfect! Avem unde să ne întâlnim! Acum să decidem ce să facem.

    După ora de discuții a urmat pauza. Eu eram cu Andreea la dulapurile noastre. (Am uitat probabil să vă spun că eu și Andreea avem dulapul unul lângă altul) Între timp a venit Adam lângă noi.

Adam: Hei, fetelor! Ce mai faceți?

Eu și Andreea: Bine! Tu?

Adam: Bine!

Eu: Vrei să întrebi ceva de proiect?

Adam: Da. Unde ne vom întâlni prima dată?

Andreea: Am discutat în timpul orei când tu erai cu capul în nori! Vom merge la Tara.

Adam: Ok. Mulțumesc!

    Eu cu Andreea am plecat până la baie, iar Adam a rămas pe undeva prin spate.

    După ore, am plecat acasă cu Max și Andreea. Pe drum ne-am oprit să ne luăm câte o înghețată. Ca un gentleman cum e, Max s-a oferit să plătească înghețatele, dar nu avea destui bani, așa că am ajuns să plătim eu și Andreea. Am râs toți până acasă de mica întâmplare de mai devreme. Am decis că azi Max și Andreea vor dormi la mine. Fiindcă nu mi-ar placea ca eu să dorm în pat, iar ei pe saltele pe podea am decis să dormim toți în living.