O fată nouă în oraș

17)

    E luni. Ore nașpa, profi nașpa, coleg de bancă nașpa.

    M-am trezit pe la 5:30, am mers să îmi fac un duș de vreo 30 de minute (știu un duș nu durează 30 de minute, dar trebuie sa pierd timpul cumva. Asta merit pentru că am căzut din pat și nu mai am somn), apoi am mers în bucătărie să vad ce să fac de mâncare. Mama și tata dormeau și nu am vrut să îi trezesc.
 
    Deschid frigiderul. Ce avem aici? Nimic. Doar câteva mezeluri, legume, niște paste vechi (cred că trebuie să le arunc) și lapte. Se pare că nu mănânc azi nimic. Știu că o să regret asta mai târziu, dar na, ce magazin deschide la 6:30?
    M-am pus pe canapea și mi-am luat leptopul în brațe. Să mă uit oare la un film? "Neh..." Să ascult muzică? "Îmi trezesc părinții." Ce aș putea să fac? Am închis leptopul (mult l-am folosit) și am luat caietul de schițe. Acum: ce să desenez? Știu! Hai să văd dacă pot ghici cum arată fratele lui Sebastian. Bun. Să începem!

*După destul timp*

     Gata! Și e doar ora... 7:50! Fuck! Iar întârzii. Am fugit în grabă pe hol, m-am încălțat cu primii teneși pe care i-am găsit și am fugit spre școală. Păcat că mama plecase la 7 și tata își făcea duș, i-aș fi rugat pe ei să mă ducă, dar acum zici că-s la maraton. Mă uit la ceas: 7:53. Am belit-o! Mai am o stradă și doar 7 minute. Da, cred că ajung. Asta dacă mă lasă paznicul să mai intru. 7:57. Am ajuns! Super, poarta nu e încuiată! Am alergat și mai repede până în clasă. Din fericire nu intrase profa.

Andreea: Credeam că nu mai vii.

Eu: Cum să nu? Doar am pierdut, puțin, noțiunea timpului.

Andreea: Bine, mi-am dat seama. Doar ești tu. Ce ai făcut până acum? Și, hai, așează-te!

Eu: Max nu a venit?

Andreea: Nu, dar oricum te muți în bancă cu mine.

Eu: Știu! Și, am vrut să văd dacă pot ghici cum arată fratele lui Sebastian. Am făcut un desen.

Andreea: Vreau să văd!

Eu: Ok, imediat.

    Am scos caietul și i-am aratat schița mea făcută prea detaliată.

Andreea: I-ai făcut și pistrui?

Eu: Ador pistruii!

Andreea: Știu! Oricum, e genial! Dar pare cam slăbănog, îi cam atârnă hainele pe el.

Eu: Așa mi-l imaginez. Adică și Sebastian e destul de sfrijit.

Andreea: Dar nici chiar așa! Totuși!

Eu: Vom vedea azi cum e cu adevărat.

Andreea: Deja nu mai pot aștepta!

Eu: Să îl vezi pe Sebastian sau sa scapi de școală?

Andreea: Ambele!

Eu: Ce oră avem?

Andreea: Oră de lucru manual. De ce?

Eu: Cât timp mai avem până trebuie sa predăm proiectul?

Andreea: Săptămâna viitoare.

Eu: Noi nu am făcut nici măcar schița!

Andreea: Păi ar trebui să ne adunăm iar toți pentru a lucra.

Eu: Uiți că suntem în grupă cu băiatul căruia i-am dat cu flit și cu ăla care e ciudat de vineri de când a venit o nebună la noi?

Andreea: Tot trebuie să facem proiectul ăla.

Eu: Știu...

Andreea: Eu, sincer, cred că Lucas e mai bine făcut. Poate îți găsești și tu pe cineva care să nu facă pe ciudatul.