O fată nouă în oraș

49)

    Școala... Nu mi-a fost prea dor de ea, dar Andreea are dreptate, ar fi timpul să mai trecem și pe aici.

    Următoarea oră o avem cu diriga. Cred că o să spună ceva despre noi și "chiulul" nostru de vreo lună.

    Pe drumul către clasă toată lumea se uita la noi patru.

Eu: Zici că am venit de pe front. De ce se holbează toți?

Andreea: Poate fiindcă au aflat toți că ați fost la spital, Max în comă și fără amintiri, toți dispăruți pentru aproximativ o lună și apăruți ca din neant.

Eu: Mda. Poate.

    În clasă ne-am ocupat vechile noastre locuri în spatele clasei. De data asta ni s-a alăturat și Adam. Acum realizez că noi nu am fost "ca frați" la școală. Mă întreb dacă ceilalți au aflat și asta. Cred că nu, având în vedere ultimele "discuții" cu Andrei.

    Cât timp vorbeam (mai mult țipam) între noi, a intrat diriga în clasă.

Diriga: Bună ziua!

Elevii: Buuunăăăăă ziiiiuuuuuaaaaa!

Diriga: Luați loc. Bun. Astăzi avem destule de discutat. În primul rând vreau să le mulțumesc Tarei, Andreei, lui Max și lui Adam că au avut bunăvoința să mai vină anul acesta măcar o dată la ore.

    Toți colegii au început să șușotească, să râdă, și să se holbeze la noi ca la mașini străine.

Eu: Doamnă, am avut niște... Probleme de sănătate în ultima vreme...

Diriga: Știu. A fost doar o glumă, domnișoară. Mă bucur că sunteți bine. Serios, chiar mă bucur. Dar să sperăm că semestrul acesta veți fi mai activi. Nu știți cât de greu a fost tuturor semestrul trecut să vă încheie mediile. Acum va trebui să trageți tare pentru a recupera lunile pierdute.

    Am ascultat în mare predicile dirigintei. Nu am mai dat importanță ce spunea spre sfârșit. Ceva legat de absențe și note și altele.

Diriga: Schimbând subiectul, după cu bine știți, curând are loc balul de sfârșit de an. Ca de obicei, vă informez că nu sunt permise fustele foarte scurte sau băuturile alcoolice aduse din afara incintei. De asemenea, sper că nu vă vom găsi făcând... Prostii. S-a înțeles?

Elevii: Daaaa...

    După ora de "discuții", oră în care doar ni se spun niște reguli deja învățate pe de rost și ni se țin predici, am ieșit afară. Era cald. O zi frumoasă.

Eu: Nici nu îmi vine să cred că mai e atât de puțin din anul ăsta școlar.

Adam: Câteva săptămâni...

Andreea: Și vine balul...

Max: Și? Cum mergem?

Eu: Toți patru cred. Având în vedere că nu avem "parteneri" în adevăratul sens al cuvântului.

Adam: Mie îmi convine.

Andreea: Și mie.

Max: Eh, de ce nu.

    Și iată-ne în ultima oră din ziua asta. Abia aștept să ajung acasă. Am venit de o zi și deja simt cum neuronii mei intră în depresie. Mai e vreo jumătate de oră, când diriga intră în clasă.

Diriga: Bună ziua! Mă scuzați de deranj, dar am nevoie de Tara, Max și Adam. Este serios.

Profu: Desigur, nicio problemă!

    Noi rămăsesem ca trăsniți. Ne holbam unul la celălalt. Oare e din cauză că l-am imobilizat și legat pe Andrei la petrecerea aia? Nu are cum... E din cauza absenței îndelungate? Dar atunci de ce nu vine și Andreea? Încet și nesigur ne ridicăm și o urmăm pe diriginta noastră pe hol. Încă ne tremurau picioarele.