Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 7

         Camryn

     Luni, la masa de prânz se întâmplă.
Ben Shaw intră în sala de mese cu Alba Robinson. Nu doar că intră alături de ea. O ține de mână.
  Toată lumea, absolut fiecare elev din cantină se uita la ei când traversează sala și vin spre masa noastră.
  Când se așează, Alba e roșie în obraji și pare stânjenită dar Ben are aceeași expresie veselă și relaxată ca  întotdeauna.
  Mă uit la cei de la masa mea. Băieții ii aruncă câteva priviri apreciative Albei care cu ochii ei albaștrii și părul brunet care îi încadreză perfect fața, o fac să arate superb, dar nu își permit mai mult de o privire deoarece ea e cu Ben.
  Apoi mă uit la fete. Majoritatea o privesc de sus, de parcă ea nu ar avea ce să caute aici și în final mă uit la Julia care arată de parcă i-a rămas o bucățică de năut în gât, din salata pe care se preface că o mănâncă de mai bine de un sfert de oră încoace.
  Ben pleacă să ia ceva de mâncare și Alba pare și mai ne în largul ei.
  Mă uit la Julia și îmi dau seama că vrea să îi spună ceva Albei, dar înainte să apuce să spună ceva rău și jignitor, mă aplec spre ea:
-Ți-a rămas o bucățică de salată între dinți.
  Julia se face roșie ca focul și se ridică grăbită ca să meargă la baie și să înlăture acel mic detaliu care ar putea să îi distrugă imaginea.
  Aproape că îmi dau ochii peste cap.
  Mă uit la Alba. Ea se uită la mine și îi zâmbesc prietenește iar ea face la fel.
  După ce Ben aduce o tavă plină cu mâncare, Alba se apleacă spre mine:
-Am hainele pe care mi le-ai împrumutat în dulap. Putem merge la finalul orelor să ți le dau.
  Flutur din mână:
-Poți să le păstrezi. 
-Serios?
  Pare atât de surprinsă de gestul meu. De parcă nu mai există oameni în lumea aceata care mai fac și gesturi drăguțe uneori:
-Desigur!
-Mulțumesc!
-Cu plăcere!

    ***

   Marți dimineață, ritualul se repetă. Doar că e ceva diferit totuși.
  Ajung la mașină și când învârt cheia în contact, aceasta nu pornește.
  Incerc încă de două ori și la cea de a doua încercare, pornește dar scoate un sunet foarte ciudat și așa face întregul drum până la școală.
  La masa de prânz, când Ben și Alba își face apariția mă întorc spre el:
-Ben, am avut probleme cu mașina de dimineață. Știi un service bun unde să o duc?
  Înainte ca Ben să aibe timp să răspundă, Alba intervine:
-Prietenul meu cel mai bun, Cole, lucrează la un atelier. Îți garantez că lucrează bine acolo. Pot să îl sun să văd dacă are un loc liber, dacă vrei.
  Dau din cap și ii zâmbesc recunoscătoare:
-Da. Ar fi grozav! Mulțumesc!
-Pentru nimic!

   ***
 
   După ce ies de la școală, mă duc la adresa dată de Alba.
Nu prea imi place că atelierul e în partea aceea a orașului. Partea de care părinții mei mi-au spus mereu să mă feresc.
  Atelierul nu e chiar un atelier. Cel puțin nu din exterior.
E o curte spațioasă unde sunt câteva mașini parcate. Și există o hală.
Mașina mea huruie când intru in curte.
O opresc. Scot cheile din contact și mă dau jos.
  Un băiat cam de vârsta mea, cu păr blond și ochi căprui, scoate capul de sub capota unei mașini.
-Hei!
  Se apropie de mine:
-Hei! Eu sunt Camryn, o prietenă de a mea a sunat și a spus că...
-Da! Eu sunt Cole!
  Imi întinde o mână plină de ulei și când realizează că e murdar incepe sa râdă și își trage mâna. Il plac pe loc:
-Scuze. Aceea e mașina ta?
  Arată cu capul spre Mustangul meu roșu. Dau din cap:
-In regulă. Mă duc până inăuntru să iau niște scule și vin imediat.
  Dau din cap și îl urmăresc cu privirea până când intră în hală.
  Apoi mă uit în jurul meu. Număr șase mașini în curte. Majoritatea dintre ele arată de parcă ar fi în mijlocul reparațiilor în afară de una singură.
  E un Mustang negru, e o ediție cu o generație mai nouă decât al meu.
Mă apropii de el și îmi plimb degetele peste capota de un negru lucios:
-Ce naiba faci?
  Tresar și îmi retrag degetele. Mă întorc și mă așteapt să îl văd pe Cole în spatele meu, dar nu e el.
E un alt tip. Il insectez cu privirea.
Păr brunet, răvășit de parcă și-ar fi trecut de prea multe ori mâinile prin el. E înalt. Mai înalt ca mine cu aproximativ un cap ceea ce înseamnă că are peste un metru optzeci și cinci. E îmbrăcat cu o geacă de piele neagră. Blugi negrii și un tricou gri care mă lasă să îi observ puțin din corpul care se ascunde sub haine.
  Dar nu statura lui e cea care mă lasă fără cuvinte și ochii săi.
  Niște ochi atât de întunecați încât abea poți face diferența dintre iris și pupilă.
-Ți-a înghițit pisica limba?
  Ridică o sprânceană. Vocea lui groasă dar fermă, mă trezește din transă:
-Eu...ăăă...am venit pentru o verificare la mașină.
  Pare că privește peste umărul meu și imi dau seama că se uită la mașina mea așa că la fel fac și eu:
-Aia e mașina ta?
Dau din cap:
-Da!
Vrea să spună ceva dar Cole apare din hală. Slavă Domnului:
-Hei! Scuze că a durat atât!
-Nicio problemă! spun eu
- Deci, haide să mă uit la mașină...
  Apoi pare că îl observă și el pe cealălalt tip:
-De fapt, Braden, nu vrei să verifici tu mașina? E mai mult pe stilul tău.
  Oh,acum are și un nume! Braden...Cole vorbește vesel de parcă i-ar face o favoare. Însă, Braden, doar se încruntă:
-Nu mersi! Când prințesa lui tati a vrut o mașină de fițe ar fi trebuit să se intereseze mai mult și să știe că e mai greu de reparat decât o mașină normală.
  După ce spune asta, pleacă. Pur și simplu pleacă de parcă nu m-ar fi jignit.
  Cole se uită la mine stânjenit:
-Scuze. Așa e el. O să îți verific eu mașina.
-Sigur!
  Dau din cap și Cole mă urmează spre mașină și cât timp el o inspectează, privirea mea se îndreaptă spre locul unde a intrat Braden. Curioasă parcă să văd dacă nu o să mai apară.
  Pentru o clipă chiar mă gândesc că mi l-am imaginat doar. Dar nu, totul a fost real.