Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 55

Camryn

Matahala s-a ridicat de pe scaun și s-a îndreptat spre ușă. Chiar înainte să iasă, s-a uitat spre mine:
-Vrei apă sau ceva?
M-am uitat la el dar nu am răspuns. A pufnit:
-Dacă te crezi dură pentru că nu vorbești, nu ai decât să mori de sete, târfă proastă!
Din nou, nu am spus nimic. El a ieșit din cameră mormând ceva.
Eram singură și inima nu a încetat nici măcar o clipă să îmi bată atât de tare încât să fiu pe punctul de a face stop cardiac.
Mai ales de când îl văzusem pe Braden. El îmi spusese mai demult că a concurat la curse pe bani, dar nu a pomenit niciodată de tipul ăsta, Bily. Iar modul în care vorbeau unul cu altul demonstra că se cunosc de mult. Încă eram confuză cu tot ce se întâmplă și cumva, nu am făcut nicio criză deoarece pentru mine încă părea ireal. Creierul meu refuza să creadă că toate astea se întâmplă cu adevărat.
În ultimele 48 de ore am avut parte de prea multe șocuri.
În primul rând, am aflat că fratele meu, pe care îl credeam mort de zece ani, trăiește.
Părinții mei sunt țicniți.
Și tot aceeași părinți țicniți m-au dat afară din casă, deci practic am rămas fără absolut nimic.
Am dormit acasă la Braden și am fost răpită.
La naiba! Viața mea se transformă într-un subiect pentru un roman!
Mi-am ridicat privirea spre scaunul unde stătea Matahala și am observat pentru prima dată că și-a lăsat telefonul acolo.
Am tras de legăturile de la mână dar nu le puteam desface. Cea mai rea parte era că erau legate și de scaun.
M-am balansat odată cu scaunul și am reușit să mă deplasez puțin.
Am incercat din nou dar zgomotul pe care îl făcea scaunul târâit, era foarte puternic în comparație cu liniștea din jur.
M-am oprit o clipă și am ascultat să văd dacă nu cumva aud pașii Matahalei sau pe oricine altcineva.
Nu am auzit nimic așa că după încă câteva clipe, am ajuns lângă telefon.
Mi-am întins mâna și aproape mi-am sucit încheietura ca să ajung la el, dar cumva am reușit.
Am simțit un fior pe șirea spinării ca atunci când faci ceva greșit și poți să fi prins în orice clipă.
Ar trebui să sun la poliție. Dar știu că nu pot.
Ceva din vorbele lui Bily mi-au dat de înțeles că poliția nu o să poată să rezolve chestia asta. Am văzut destule filme încât să știu că dacă chemi poliția, ești mort.
Așa că am apelat singurul număr care mi-a venit în minte în acea clipă.
A răspuns după al treilea apel:
- Alo?
- Camryn?
- Sunt eu. Ben? Am nevoie să faci ceva pentru mine.
După ce i-am spus ce trebuie să facă, am închis convorbirea și am pus telefonul la loc.
Am început să mă balansez din nou ca să ajung în locul în care am fost înainte dar am auzit pași de pe hol și am încercat să mă grăbesc.
Proastă mișcare deoarece m-am aplecat prea tare în față și nu am putut să mă mai redresez.
Am căzut direct pe față, fără să pot să ameliorez căderea deoarce aveam mâinile legate:
-Ce naiba faci?
Am auzit pașii Matahalei când a ajuns în dreptul meu.
M-a ridicat cu tot cu scaun atât de ușor de parcă nu aș fi cântărit nimic.
S-a uitat la mine:
-Norocul tău că ești frumușică pentru că e clar că ești proastă!
-Cliff! Lasă fata în pace!
Bily a intrat în încăpere cu aerul său de superioritate:
-Dezleagă-i mâinile!
Cliff mi-a dezlegat mâinile și eu mi-am frecat cu degetele încheieturile dureroase:
-Haide, draga mea, să mergem să vedem o cursă!
- Nu vreți să îi punem cătușe, domnule? a intrebat unul dintre ceilalți bărbați
-Nu e necesar.
-Nu crezi că o să încerc să evadez? am întrebat eu
Bily s-a întors spre mine. Aproape plăcut surprins că am răspuns. A rânjit dar zâmbetul său nu era deloc amuzat, doar rece și cu o plăcere sociopată:
-I-am spus lui Braden că dacă încearcă vreo șmecherie îți iau gâtul. Același lucru e valabil și pentru tine.