Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 42

     Braden

       Mi-am început ziua cu încă un telefon care mi-a stricat dispoziția.
  Apoi am mers la atelier și aproape că mi-am tăiat două degete când circul a cedat și aproape că mi-au fost strivite sub roată.
  Seara eram deja epuizat și cu mintea preocupată.
  Așa că atunci când Noah mi-a oferit o gură din băutura lui, nu am refuzat. Iar apoi o gură s-a transformat în mai mult...și cumva am ajuns să beau vreo două pahare.
  Nu eram beat. Nici pe departe. Dar eram puțin amețit și atunci în minte mi-au apărut ochii ei albaștrii.
   Inițial eram pe drum spre casă, dar până să îmi dau seama ce se întâmplă, picioarele mele m-au purtat în altă direcție și am ajuns în fața casei ei.
  M-am plimbat o vreme pe alee până să îmi fac curaj să sun la ușă.
  Imediat ce am apăsat pe buton am regretat. Dacă părinții ei erau acasă.
  Să îmi bag...preț de o clipă am vrut să fug și poate să mă ascund după un tufiș cum fac copiii.
  Dar înainte să apuc să mai fac ceva, ușa s-a deschis.
  Ok, mă așteptam aproape la orice. Oricine să îmi deschidă ușa. Dar nu mă așteptam la ceea ce am văzut.
  Un tip la bustul gol.
-Cine mama dracu ești tu?
  A ridicat din sprâncene, părând surprins.
  Dar înainte ca eu sau el să mai zicem ceva, a apărut Camryn.
  Și nu doar că a apărut. Era îmbrăcată naibii doar în chiloți și un tricou prin care puteam să văd că nu poartă sutien. Firar să fie!
  M-am uitat la ea. Apoi la ăsta din fața  mea. Stătea și se uita la mine ca un sac cu ochi:
- Braden? Ce...Ce faci aici?
   Am venit să te văd pe tine!
  De ce? Poate că eram prost. Nu. Știam de ce venise. Pentru că nu mi te-am putut scoate din minte!
  Dar nu am zis nimic din toate astea. M-am uitat la ei doi și senzația de trădare pe care am simțit-o în piept, m-a surprins până și pe mine.
-Nu mai contează.
  Am mormăit eu. M-am intors pe călcâie și am plecat fără să mă mai uit inapoi.
  Am mers o vreme și m-am tot gândit la ceea ce s-a întâmplat apoi când mi-am ridicat ochii mi-am dat seama că deja am ajuns în partea mea de oraș.
  Și eram în fața unui bar.
  Și după aproape doi ani în care am reușit să mă țin departe de astfel de locuri. Am intrat.

   ***
   O oră și încă vreo câteva pahare, mintea mea era un loc născător de păcate deoarece nu puteam să îmi scot imaginea ochilor ei din minte.
  Atingerea buzelor ei...cum s-a simțiți corpul său când am ținut-o în brațe și a dormit lângă mine.
  Și apoi în minte mi-a apărut o imagine cu el deasupra ei. Sarutând-o. Mâinile sale plimbânduse pe pielea ei catifelată și ea strigându-i numele.
  Acea imagine a fost de ajuns ca să mă ridic brusc și să ies din bar.
  Doar că atunci când am trecut pe lângă o clădire, am auzit pe cineva strigându-mă.
  Nu m-am întors.
  Dar vocea aceea enervantă m-a urmat și în scurt timp am auzit și pași apoi o mână pe umăr care m-a tras înapoi.
  Când m-am întors, am dat de un rânjet idiot:
-Încet, periculosule!
  S-au auzit câteva râsete și am observat că mai erau încă doi cu el. M-am întors și am pornit iar dar el s-a băgat în fața mea tăindu-mi calea:
-Dă-te la o parte sau te dau eu.
-Uuu. Ai ceva tupeu.
-Da, eu am ceva tupeu iar tu ai încă toți dinții în gură. Așa că mișcă-te din fața mea dacă nu vrei să îți scot câțiva.
  Dar idiotul doar a râs. Chiar își dorea o bătaie și nu știa cum să ceară?
-Bily ne-a spus ce bun erai pe piste. Pun pariu că te întrec.
  Am scuturat din cap:
-Nu mai concurez.
-Bily a spus și asta. Deșii încă speră că o să te dai pe breazdă...deși nu inteleg de ce e atât de dornic să te întorci.
  A pufnit:
-Ti-au spus regele. Dar tu nu ești așa ceva.
  A făcut un pas spre mine:
- Ești doar un fricos care a făcut pe el imediat ce treaba s-a inpuțit puțin și tipul ăla, Jeff, era să moară.
   Pumnul meu face contact cu moaca lui înainte să îmi dau seama că l-am încleștat măcar.
  Intervin și ceilalți doi dar nu îmi ia mult să îi pun la pământ.
Totuși, vorbărețul nu vrea să renunțe și se ridică din nou dar de data asta scoate un cuțit din buzunar.
  Se întinde spre mine și simt o fulgerare prin trup atunci când mă taie pe obraz, foarte aproape de ochi.
  Mă năpustesc asupra lui și îl dobor. Cuțitul îi zboară din mână și îi aterizează undeva departe.
  Imi trage un pumn iar eu apuc să îl înjur înainte să îi trag un cot în gură.
  Îi mai dau un pumn și de data asta, rămâne la pământ.
  Ii aud respiratia destul de bine încât să știu că e încă în viață.
  Mă ridic și îmi continui drumul.
  Încep să o strig încă de dinainte să apuc să ajung la ușa casei.