Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 37

    Camryn

      După ce am trecut pe la Ben câteva minute, am plecat spre locul unde Braden a vrut să ne întâlnim.
   Parcul era destul de gol.
Un om își plimba câinele. Un cuplu alerga și niște copii se jucau cu mingea pe iarbă.
  L-am văzut pe Braden aproape imediat.
  Hainele sale negre erau în contrast puternic cu toate culorile vi ale verii din jur.
  S-a întors cu fața spre mine.
  Mi-am dat seama aproape imediat seama că ceva nu era în regulă. Era precum niște senzori îmi trimiteau semnale de avertizare:
-Hei!
-Hei!
  M-am apropiat de el și l-am îmbrățișat apoi l-am sărutat. Mi-a răspuns la sărut dar după câteva clipe s-a desprins brusc:
-Camryn...Nu pot să fac asta. Îmi pare rău.
-De ce?
-Eu...pur și simplu nu sunt făcut pentru chesti dinastea.
  M-am incruntat:
-O luăm de la capăt? Credeam că am trecut peste asta... Ți-am spus că ești destul de bun pentru mine...
-Nu e asta.
  M-am uitat la el cu o sprânceana ridicată și a adăugat:
-Bine, e și asta. Dar nu e doar asta.
- Atunci ce e?
-Chestia asta dintre noi, e imposibilă. Suntem atât de diferiți, Camryn...
- Braden...
-Iar eu am să plec. Am venit în orașul acesta cu un scop și cât de curând am să plec.
  M-am apropiat de el și i-am pus o mână pe obraz ca să îl silesc să mă privescă în ochi:
-Putem face față. O să găsim o cale.
  Preț de o clipă, am văzut ceva în privirea sa. Am simțit că o să cedeze dar apoi mușchii i s-au încordat și fără să mă privească în ochi a spus:
- Nu sunt făcut pentru chestii dinastea...
-Ce fel de chestii?
- Astea...ceea ce vrei tu.
-Adică pe tine? Vrei să spui că nu mă vrei pe mine? Huh, Braden? Asta vrei să zici?
-Am fost singur atât de multă vreme și mi-a fost bine.
-Dar lucrurile pot să se schimbe. Nu trebuie să mai fi singur.
  S-a uitat direct in ochii mei și poate sinceritatea din ochii săi, când a rositi cuvintele a fost cea care m-a făcut să mă îndepărtez ca și arsă:
-Dar vreau să fiu singur.
  Mi-am cuprins trupul cu brațele și m-am incruntat. Vocea mi-a tremurat puțin când i-am răspuns:
-Ei bine asta schimbă lucrurile. Mult.
  A deschis gura să spună ceva. Am așteptat. I-am dat șansa să își retragă cuvintele dar nu a făcut-o.
  A inchis gura la loc.
  Am zâmbit amar și am pufnit.
  Am clătinat din cap și m-am intors pe călcâie.
  M-am îndepărtat de el fără să mai privesc înapoi.

    Braden

-Nu sunt făcut pentru chestii dinastea...
   Și chiar nu sunt.
-Ce fel de chestii? mă întreabă ra
- Astea...ceea ce vrei tu.
-Adică pe tine? Vrei să spui că nu mă vrei pe mine? Huh, Braden? Asta vrei să zici?
   Te vreau! Te vreau mai mult decât am vrut ceva in toată viața!
-Am fost singur atât de multă vreme și mi-a fost bine.
-Dar lucrurile pot să se schimbe. Nu trebuie să mai fi singur.
  M-am uitat direct in ochii ei și m-am străduit să mă prefac că vorbesc serios.
  Și-a luat mâna de pe obrazul meu și s-a îndepărtat ca arsă.
  Vedeam cum neîncrederea se stabilea deja în privirea ei. Cuvintele aproape mi-au ars gâtul când le-am dat glas:
-Dar vreau să fiu singur.
   Arăta de parcă i-aș fi dat o palmă.
  Și-a cuprins trupul cu brațele și s-am incruntat. Vocea i-a tremurat puțin când mi-a răspuns:
-Ei bine asta schimbă lucrurile. Mult.
    A făcut un pas în spate iar eu am vrut să întind mâna după ea.
  Dar m-am stăpânit.
  S-a întors și a plecat cu părul săltându-i pe umeri. Nu a privit nicio clipă înapoi.
  Era mai bine să mă urască acum. Avea să îi treacă la un moment dat, și atunci o să realizeze că i-am făcut un bine.