Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 35

         Camryn

    Mi-am petrecut prima săptămână de vacanță umblând prin casă precum o somnambulă.
  Mă bucuram doar că mama și tata erau plecați la servici mare parte din zi așa că îi vedeam doar seara.
  Am trecut de câteva ori pe acasă pe la Ben ca să îi duc haine curate Albei.
  Vorbeam doar cu Ben deoarece ea stătea ghemuită pe canapea și privea în gol.
  Mă durea cu adevărat să o văd atât de pierdută. Mă bucuram totuși că îl are pe Ben.
  Știu că el o să aibe mereu grijă de ea.
Mereu.

    Braden

    Mick a închis atelierul timp de o săptămână și nu l-a invinovățit nimeni.
  Vestea morții lui Cole s-a răspândit repede.
  Dar totuși, după o săptămână, a fost nevoie să redeschidă.
Mick avea un început de barbă și ochii îi erau înconjurați de cearcăne. Arăta cu zece ani mai bătrân decât era:
- Dacă aveți nevoie de mine...sunt la mine in birou.
  Celălat ucenic și cu mine am schimbat o privire dar am încuviințat din cap.
  Ne-am apucat de muncă dar atmosfera era atât de tensionată și apăsătoare că ai fi putut să o tai cu cuțitul.
  M-am uitat spre mașina pe care a terminat-o de reparat Cole chiar în ziua aceea.
  Imi aduc aminte că atunci când am plecat la finalul programului el a spus că o să mai rămână puțin deoarece mai are ceva de lucru și termină.
  Era ca și cum și-ar fi dorit să moară cu toate socotelile încheiate.
  Încheieturile mi s-au albit de la cât de tare strângem cheia.
  Am auzit pași și când mi-am ridicat privirea, Bily Carmichael, intra pe poarta atelierului nostru.
  M-am ridicat în picioare:
- Ce cauți aici? l-am întrebat
  El a ridicat mâinile intr-un semn defensiv:
- Sunt aici ca să îmi ofer sincerele regrete pentru puștiul acela!
-Băiatul acela avea un nume. Cole.
  Ne întoarcem să îl vedem pe Mick cum vine spre noi:
-Da. Desigur. Cole. Îmi cer scuze.
-Regretele tale nu au nicio valoare. Intoarce-te de unde ai venit și dispari de pe proprietatea mea.
   Tonul lui Mick era dur. Categoric și amenințător. Nu îl mai auzisem de mult așa, de pe vremea de când eram doar un adolescent.
-Nu vreau să te deranjez, Mick. Am venit doar să vorbesc puțin cu Braden.
-Nu avem despre ce să vorbim.
-Te-am văzut la docuri.
  Mă incordez și îmi mut greutatea de pe un picior pe altul. Sper că mă văzuse când eram singur nu atunci când discutam sau mă sărutam cu Camryn.
-Aveam un client acolo.
-Da. Desigur. Dar mă gândeam că poate o să îți trezească din nou interesul.
  Imi încrucișez brațele la piept:
-Nu o să se întâmple.
  Bily ridică brațele impăciuitor și rânjește:
-In regulă. In regulă. Greșeala mea. Încă odată îmi pare rău pentru...
-Tu l-ai omorât pe Cole. spune Mick
-Poftim? întreabă Bily surprins
- Știu că Ray lucra pentru tine. Tu i-ai dat arma aceea.
-Mick, dar asta nu înseamnă că eu l-am omorât pe Cole. In plus, șobolanul de Ray a venit la mine ca să îl scap.
  Bily râde cu răceala:
-Și ce ai facut?
  Intreb eu. El se uită la mine cu un rânjește care îmi dă fiori pe șirea spinării:
-I-am dat ceea ce a meritat. Am regulile mele, puștiule, cine le încalcă, plătește.
  Se uită o clipă în ochii mei apoi adaugă:
-Tu ar trebui să știi asta cel mai bine.