Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 12

    Braden

       Când plec în seara aceea de la atelier, îmi las mașina acolo și mă întreb spre casă pe jos.
  Bine, casă, e un termnet mult prea blând pentru apartamentul care de fapt e o cameră cu dormitor, bucătărie și sufragerie în aceeași încăpere și cu o perdea pentru micuța baie iar prin baie se înțelege un duș și un wc.
  Nici măcar nu am chiuvetă. Trebuie să mă spăl pe mâini în bucătărie care e la un metru de baie.
  În plus, când stau pe wc, am picioarele în duș.
  Dar este cea mai ieftină chirie pe care o pot plăti. Și nu îmi permit să pierd nici un bănuț degeaba.
  În plus, am dormit și în locuri mai rele pe vremea când eram doar un adolescent, înainte să îl întâlnesc pe Bily.
  Aud un zgomot în spatele meu.
  Mă întorc. Văd doar o stradă goală și o pisică ieșind dintr-un tomberon.
  Continui să merg când aud un fluierat și mai mulți pași din spate:
-Hei!
  Continuă să mergi. îmi spun
-Hei! Grey!
  Pașii se intetețesc și imediat lângă mine apare un tip. Il știu:
-Oho, ho! Am auzi niște zvonuri, dar nu am știut dacă e adevărat.
  Mă opresc pe loc pentru că îmi stă în cale. Mai sunt încă trei cu el:
-Ce vrei Peter?
-Voiam să văd ce mai faci? Eram sigur că o să treci pe la docuri acum că te-ai intors!
  Rânjește. Imi aduc aminte cum eu ranjeam exact la fel de fiecare dată când îl învingeam la o cursă:
-Am fost ocupat.
  Spun eu plictisit. Peter dă din cap:
-Am auzit. Bily ne-a spus. Regele s-a întors! Ne-a zis el, nu-i așa băieți?
  Cei trei tipi din jurul său îl aprobă. Riley rânjește și mă întreb dacă o fi drogat. Ridică tonul când strigă:
-O să vină și o să își recupereze pista!
  Peter își dă capul pe spate și râde apoi mă fixează cu privirea:
-Asta o să faci?
-Nu îmi mai pasă de chestiile astea!
  Peter scutură din cap și se apropie de mine. Știu sigur că îl pot bate, dar asta nu inseamna că nu mă incordez:
-Am știut intotdeuna că ai fost un căcănar!
  Se uită la mine cu privirea aceea de nenorocit inganfat și nu mă pot abține să nu ridic din umeri și să spun:
- Atunci nu știu ce să zic despre tine, având în vedere de câte ori ai fost învins de un căcănar.
  Pumnul lui Peter ratează. Însă al meu nu. Il lovesc drept în față și sângegele îi țâșnește din nas.
  Ceilalți intervin. Unul încearcă să mă apuce dar îi sucesc mâna la spate și îl lovesc in maxilar.
  Fug:
-Prindeți-l pe nenorocit!
  Il aud pe Peter strigând și apoi pașii în urma mea.
  Strada e întunecată și goală. Alerg repde și încerc să îi pierd. O iau la dreapta apoi la stânga și din nou la dreapta dar tot ii aud în urmă.
  Ajung pe o stradă principală și mă uit în jur.
  Nu e nici o cotitură. Nu am unde să mă ascund.
  La naiba!
  O să mă prindă. Aș putea să îi fac una cu pământul dar nu am nevoie și de mai multe probleme. Am venit în orașul acesta ca să fac niște bani și să mă car cât mai repede. Nu am nevoie și de alte complicații.
Adrenalina îmi pompează prin vene.
  Mă uit în jur. Nu am unde să fug.
  ..și atunci o văd!
 Fereastra.
 Zâmbesc și  alerg spre casa din fața mea.
  Mă cățăr până ce  ajung la geam. Mă strecur înăuntru.
 În interior e întuneric și de afară aud vocile celor care mă urmăresc. Ii aud cum trec prin fața casei, dar nu se opresc.
  Răsuflu ușurat.
 Preț de o secundă,  simt un val de ușurare, dar apoi, ușa camerei se deschide.