Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 72

      2 săptămâni mai târziu

        Camryn

            Braden intră în casă și îl aud oftând când mă vede că stau tot pe canapea, exact așa cum m-a lăsat de dimineața atunci când a plecat la servici.
   Îl văd cu coada ochiului cum se descălță, își pune cheile pe masuța de cafea și apoi vine spre mine.
   Se așează pe canapea dar nu mă atinge:
-Hei!
   Nu ii răspund. Aș vrea să îi spun ceva, dar pur și simplu nu știu ce.
-Camryn, știu că ceea ce s-a întâmplat e devastator...dar eu chiar îmi fac griji pentru tine, iubito.  Nu pot să stau aici și să mă prefac că acest comportament e normal.
- Atunci pleacă! vocea mea e doar o șoaptă dar știu că Braden o aude și știu că îl doare
  Tace câteva clipe apoi se lasă în genunchi în fața mea:
-Nu voi face așa ceva. Nu am trecut prin atâtea ca să ne despărțim atât de ușor!
   Îmi ia bărbia între degete și mă obligă să mă uit la el. Il privesc în ochi . Au trecut aproape două săptămâni de când nu l-am mai privit direct în ochi iar acum când o fac, simt un puternic sentiment de dor:
-Nu pot să plec!
   Vocea lui devine disperată:
-Nu pot să plec...deoarece dacă plec, nu mai am nimic!
Îmi ia mâinile între ale sale și imi mângâie încheieturile cu degetele:
-Viața mea nu îmi mai aparține!  Viața mea e în mâinile tale deoarece...Tu ești viața mea!
    Ultima sa afirmație îmi frânge inima și lacrimile îmi invadează imediat ochii:
-A murit. Bebelușiul nostru a murit!
-Oh, iubito...
   Braden întinde brațele și mă trage la pieptul său iar eu mă agăț de el ca și când ar fi singura mea alinare. Singurul care o să mă mai poată face vreodată să zâmbesc.
    În clipa aceea, am realizat ceva.
        Fericirea o putem crea.
           Fericirea e o alegere.
                Suferința, e inevitabilă...