Capitolul 1 ~ Claimed

11.9K 368 55
                                    

"Hei,Brooke! Nu te superi daca inchizi tu in seara asta?" Seful meu a tipat la mine, nici macar nu a intrebat, mai degraba mi-a spus sa inchid eu in seara asta. 

"Nici o proble sefu!" El mi-a aruncat cheile pe care eu le-am prins, in timp ce el se indrepta spre masina.

Ceasul este 08:15, mai sunt 45 de minute pana o sa trebuiasca sa inchid... Cu toate acestea, seful meu a plecat deja. Nimeni nu vine intr-un magazin de muzica la ora 8 noaptea oricum. El nu ar sti daca o sa inchid un pic mai devreme. 

M-am aplecat pentru a-mi apuca rucsacul meu vechi si uzat din piele si l-am aruncat peste umarul meu, facandu-mi drum in jos pe strazile reci si intunecate din New York.

Vechii mei Doc Martens erau tociti in timp ce mergeam pe trotuar, asa ca m-am intors la coltul urmator. Am decis sa imi scurtez drumul prin parc, deoarece ajungeam de un milion de ori mai repede, iar fundul meu inghetase deoarece am fost prea inteligenta si am uitat sa imi iau haina. 

Mergeam auzind fosnaitul frunzelor de toamna, m-am oprit sa imi scot telefonul din geanta, insa fosnitul si trosnitul crengilor si frunzelor nu s-a oprit.

Rahat.

In aceasta parte din New York barbatilor le place sa revendice fetele... Ai putea crede "cum adica sa revendice fetele, doar sunt niste fiinte umane."

Ei bine, acestia nu sunt oameni normali.

Sunt criminali.

Mi-am bagat telefonul inapoi in geanta, si am inceput sa alerg departe de aici, nu mai vedeam nimic, pur si simplu alergam.

Ecoul unui ras puternic se auzi in jurul corpului meu, m-am intors dar nu am vazut pe nimeni. Am incetinit mergand spre un felinar, inainte de a ma opri pentru a-mi putea trage sufletul. 

Ei bine, acum chiar m-am pierdut. 

Am tras iPhone-ul meu din buzunarul in care era si am inceput sa tastez adresa casei mele in GPS, incercand sa gesesc drumul spre casa mea.

"Si ce ai putea face tu aici , la ora asta?"  O voce joasa se aude langa mine, facandu-ma sa tip si sa imi scap telefonul. 

Am inceput sa alerg in directia opusa, dar niste brate mari si puternice, s-au infasurat in jurul taliei mele, si m-au tras inapoi spre el. 

"Ti-am pus o intrebare iubito." El marai intunecat in urechea mea, dintii sai muscand de lobul urechii mele. 

"Ma intorceam acasa de la munca." I-am raspuns, tremuram de furie din cauza barbatului care ma tinea capturata in bratele sale. 

"Mmmmm, cred ca ar fi mai bine sa mergem la mine." El sopti plasand un sarut pe gatul meu.

"Nuu." Am scancit luptandu-ma sa ma eliberez. "Lasa-ma in pace!"

"Nu vorbi cu mine asa!"  M-a avertizat incepand sa imi multe gatul.

"Stop!" Am strigat. "Sa ma ajute cineva!"

"Taci!" Barbatul a explodat intorcandu-ma cu fata la el. "Nici macar sa nu te gandesti sa strigi din nou pentru ca o sa iti fie mai rau."

Am aprobat incet din cap, iar el a inceput sa rada. "Care este numele tau frumoaso?"

"B-Brooke." Am murmurat incercand sa creez un spatiu intre noi.

"Brooke..." El a ridicat din sprancene facandu-mi de inteles sa continui. 

"Brooke Santilli. Te rog doar lasa-ma in pace." 

"Acum, de ce as face asta" a facut o pauza spijinandu-se in asa fel incat respiratia sa sa se raspandeasca pe buzele mele "daca esti a mea?"

Respiratia mea s-a accelerat in timp ce ma luptam cu bratele sale. "Voi chema politia! Jur ca asta voi face!"

"Ce vei face baby?" El a ranjit ducandu-si mainile la blugii mei si impleticindu-si degetele in cureaua mea.

El m-a tras la pieptul sau inainte sa imi prinda bratul stang in mana sa mare, tragandu-ma spre iesirea din parc.

Dupa ce s-a intors pentru a se uita la mine, am vazut in sfarsit o privire buna pe fata sa. El si-a scuturat parul castaniu deschis trecandu-si mana prin el. El avea cateva tatuaje si niste piercing-uri.

Dupa aproximativ 2 minute am ajuns in cele din urma la masina lui, impingandu-ma intr-o parte.

"Esti atat de scumpa!" Sopti el, lingandu-si buzele chinuitor de lent. "Bine ca esti a mea acum."

Am inchis ochii cand el si-a impins corpul in al meu, infasurandu-mi talia cu bratele sale. 

"Cui crezi ca apartii Brooke?" El m-a intrebat, rulandu-si soldurile impotriva mea.

"Eu nu apartin nimanui!" Scuip impingandu-i pieptul. 

"Nu ma supara draga" Sopti el clatinand din cap la mine "acum, am de gand sa te intreb pentru ultima oara, cui apartii?"

"Nu iti stiu numele." I-am raspuns eu.

"Justin. Justin Bieber."

Am suspinat, acest tip a  fost peste tot pe la stiri pentru crime, incendierea unor cladiri, lupte si multe altele. Cu el nu e de gluma.

Am inghitit in sec. "A ta Justin, sunt a ta."

"La dracu' , da esti." El a fost de acord inainte sa ma impinga in masina sa. 

***

Drumul pana la casa lui a fost tacut, ciudat de tacut. Am facut brusc un viraj la stanga lasand o urma neagra in spatele nostru. 

"Unde mergem?" L-am intrebat in liniste facandu-l sa se uite la mine.

"La mine acasa iubito" Am deschis gura sa vorbesc dar el m-a intrerupt. "sau sa spun casa noastra acum. Pentru ca tu, draga mea..."  a facut o pauza privindu-ma ranjind " nu vei pleca niciodata, dar niciodata, de langa mine."

_________________________________________

Primul capitol este gata....

Am vrut sa va anunt ca NU o sa PUN NEXT pana nu se strang cativa fani, pentru ca nu vreau sa traduc degeaba, asa ca de voi depinde cand o sa postez urmatorul capitol.

Lectura placuta... Si as vrea sa va stiu parerile.

Claimed ~ Justin Bieber // TradusaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum