Jocurile lui Fleer

Opt.

Interviurile au decurs bine. Sau cel puţin aşa mi s-a spus de dimineaţă, când am fost trezită într-un mod brutal de către Brass, care chiar are nevoie de un Ghid de bune maniere. Am fost împinsă până la Centrul de Remodelare şi îndesată într-o aeronavă împreună cu stilistul meu, stilista lui şi Flow. Asta după ce mi-am luat la revedere de la ceilalţi.

-Şi acum cred că ne luăm rămas bun, spun eu încet. Zallex mă îmbrăţişează strâns şi îmi şopteşte:

-Tu ai şanse să câştigi, până şi Vivonix ştie asta. Ai grijă.

Şi se desprinde din îmbrăţişare. Urmează cealaltă mentoră a mea, care nu se arată la fel de prietenoasă ca Zallex, dar totuşi mulţumitoare. Mă ia şi ea în braţe şi îmi urează noroc. Îi mulţumesc sincer şi mă mut cu privirea pe echipa mea pregătitoare. Ei îmi zâmbesc, precum ieri, cu lacrimi în ochi. Le dau şi lor câte o îmbrăţişare şi mă jur în gândul meu că niciodată nu am împărţit atâtea îmbrăţişări o dată.

Sunt disperată atunci când coenştientizez cu adevărat că nu prea am planuri. Celelalte tributuri, probabil, au planuri impuse, dar, de obicei, tributurilor din districtul doi li se lasă libertatea să îşi aleagă singuri strategia din arenă. O libertate de care m-aş putea lipsi fără regrete.

Aeronava este mare şi… Capitolească. O femeie cu o seringă se întoarce spre mine şi simt că mă trec toate apele. Totuşi, când îmi înfige ceea ce ea numeşte cip de urmărire în antebraţ, nu simt nimic. Repetă acţiunea cu fiecare tribut. Acum toţi avem un cip de urmărire pe sub pielea care nu s-a găurit.

Când ne oprim din mers, Yaxley mă strigă la el. Trebuie să mă pregătească, să îmi pună costumul de arenă.

Atunci când realizez că am pe mine un costum albastru, pe gât, cu mânecile lungi, dintr-un material slinos realizez tipul arenei.

-Pun pariu că districtul patru o să moară de fericire…

Spun asta pentru că ei sunt specializaţi cu înotul, iar chestia pe care o port este cu sigurantă un costum de baie. Mi se adaugă o curea neagră din cauciuc, mânuşi fără degete şi în final, o sfoară cu o piatră de ametist legată. Yaxley a găsit piatra!

-Mulţumesc.

-Să ai grijă, îmi răspunde el, exact înainte să fiu închisă într-un tub transparent.

TREIZECI

DOUĂZECI ŞI NOUĂ

DOUĂZECI ŞI OPT

DOUĂZECI ŞI ŞAPTE

DOUĂZECI ŞI ŞASE

DOUĂZECI ŞI CINCI

DOUĂZECI ŞI PATRU

DOUĂZECI ŞI TREI

DOUĂZECI ŞI DOI

Se întâmplă! În mai puţin de douăzeci de secunde o să fiu într-o arenă mortală.

ŞAISPREZECE

CINCISPREZECE

Tubul se ridică, odată cu mine. Văd concurenţii, văd arena. Nu ştiu ce să văd mai repede. Toţi poartă costume ca mine. Am fost repartizaţi câte patru, la aceeaşi distanţă de Cornul Abundenţei. Lângă mine este fata din Cinci, lângă ea este Lishe, iar lângă Lishe este băiatul din Nouă.

Peste tot e apă. Noi suntem poziţionaţi la aceeaşi distanţă de sursa de arme, şi hrană, dar la ce bun când trebuie să înotăm până acolo?! Eu ştiu să înot, am învăţat în cadrul şcolii. Ne-au dus la piscină. Dar sunt convinsă că mulţi alţii nu au primit aceeaşi educaţie şi o să moară înecaţi. Sper că Narcissa din Unsprezece e una dintre ei.