Jocurile lui Fleer

Treisprezece

At some point, you have to stop running and turn around and face whoever wants you dead. The hard thing is finding the courage to do it. (Catching fire)

Restul serii a trecut rapid. Medicamentul l-a făcut mai bine pe Quill, Nelton, fratele lui Perry, a intrat în lista celor care nu mai sunt, iar noi am înţeles foarte bine că trebuie să ne grăbim să atacăm dacă nu vrem să mai pierdem alt aliat. 

 Era cazul să ne mişcăm fundurile şi să omorâm. Ideea nu mă speria. Deloc chiar. Dar simţeam neliniştea lui Perry, cum îi transpirau mâinile, cum tremura uşor deşi vremea era tocmai bună, cum îşi trăgea nasul precum o persoană care abia plânsese, şi pur şi simplu se citea pe faţa ei stresul şi tristeţea pe care le simţea. Quill şi Xtellah păreau cei mai nerăbdători. Câştigătorii. Desigur că ei sunt cei mai buni dintre noi, cei mai mari, cei mai pregătiţi şi cu siguranţă cei care au o şansă reală. 

Mă întreb dacă sunt preferata vreunui sponsor. Nu, aşa ceva nu se poate întâmpla. Nu când sunt alte tributuri mai fascinante şi promiţătoare ca mine. În schimb, sunt convinsă că restul au fani la greu. Perry cel puţin, ar trebui să fie în top după ce i s-a întâmplat ieri seară.

Sunem şase, dintre care trei pleacă la plimbare să fure vieţile altora şi trei păzesc ce avem. Sigur, pare o idee bună. 

Înainte să plecâm - în aceeaşi formaţie, dar fără Nelton că de, el e cam mort - Lishe îmi zâmbeşte larg spunând:

-Să nu mai pui mâna pe toate prostiile. Numai din vina ta v-aţi întors şi Nelton a fost omorât. Este clar că tu eşti vinovata aşa că încearcă să fi mai puţin proastă. Crezi că te vei descurca?

-O să încerc special pentru tine, i-o întorc cu un ton la fel de veninos. Desigur că nu a deranjat-o ce am spus eu, în timp ce replica ei m-a făcut să mă simt chiar prost.

Dacă avea dreptate? Dacă Nelton nu ar fi murit în cazul în care nu aş fi văzut paraşuta? Dacă pur şi simplu aş fi ignorat-o, roşcovanul ar mai fi fost în competiţie? Eu l-am omorât pe fratele lui Perry? Perry cea sensibilă sub toate aparenţele de dură, Perry căreia îi place să cânte. Perry.

I-am omorât oare tocmai ei fratele? Este, până la urmă, vina mea?

Da.

Dar nu vreau să îi am moartea pe conştiinţă. Nu lui. De la început s-au arătat entuziasmaţi să fie în echipa noastră, printre profesioniştii din districtele de top, dar dacă asta i-a omorât? Sau, cel puţin, pe unul dintre ei. Sau pe amândoi, dacă ne gândim cât de distrusă era Perry. Era clar că nu putea să mai câştige în starea aia, decât printr-o minune. 

-...Baftă, Fleer! îmi strigă şi Ejner un pic stânjenit. Îmi încerc zâmbetul încurajator, deşi arată cel mai probabil fals, jalnic şi iritant în ochii lui. "Şi ţie"-ul pe care i-l adresez după aceea este mai mult o şoaptă, dar mă bazez pe faptul că m-a auzit. 

Lishe e deja plecată când ne avântăm în apa pe care până acum o consideram de o frumuseţe deosebită, dar cu care m-am obişnuit prea mult pentru a o mai admira. Perry ne face cu mâna abătută şi îi întoarcem gestul cu o ridicare a palmei. Toţi trei. Eu, Quill şi Xtellah. Ce fac acolo?! Ce caut printre doi dintre cei mai buni concurenţi rămaşi?! De ce m-au ales pe mine să-i însoţesc? Vor să mă omoare, îmi zic dintr-o dată, în timp ce-i privesc înotând în faţa mea, amândoi simultan. Pentru că sunt cea mai mică dintre aliaţii rămaşi, au de gând să termine cu mine prima dată, pentru a se întoarce apoi la restul. Asta chiar are sens. Deşi Xtellah a avut încă de la început unele scăpări de divă, mereu mi s-a părut că sunt apropiaţi. Era cert acum că se aliaseră pentru a ne omorî pe noi, restul. O alianţă în alianţă. Ingenios.