Jocurile lui Fleer

Cinci.

Mă aflu la etajul DOI al Centrului de Antrenament. Un apartament gigantic. Locul este deosebit şi plin de gadgeturi nemaivăzute. Cel mai interesant este patul care îţi face masaj dacă apeşi pe un buton. Totuşi dacă ar începe să îmi facă masaj aş vomita negreşit. Am mâncat o grămadă la cină şi acum mi-e rău. Mi-e rău şi mi-e frică. Ziua de mâine nu va mai fi plină de rochii fermecătoare şi cai minunaţi, ci ziua de mâine vom începe Antrenamentele. Trebuie să fiu strălucitor de bună sau altfel alianţele anuale dintre Unu, Doi şi Patru vor exclude districtul nostru de data asta. Trebuie să îi fac pe Xtellah, Ejner, Quill şi Lishe să mă vrea în echipa lor. Aşa că plănuiesc să mă joc cu cuţitele.

Sunt curioasă cum va fi. La televizor nu arată niciodată ce se întâmplă la Antrenamente, aşa că este un mare mister. Zallex spune că avem trei posibilităţi: să punem cărţile pe masă şi să ne arătăm talentele, atrăgând aliaţi (aşa voi fi eu), să părem proşti la toate, sau să evităm lucrurile la care suntem buni, cum o să facă Flow, care are talent la construiri de adăposturi şi capcane, şi care are o ţintă remarcabilă când aruncă cu suliţa. Mă întreb dacă Vivonix l-a învăţat asta fiindcă districtul nostru nu este specializat în suliţe. Ăla e Unu.

Oricum de mâine avem trei zile să ne antrenăm, să ne perfecţionăm şi să învăţăm lucruri noi. În a treia zi suntem trimişi la Creatorii de Joc, tipii care controlează arena, şi trebuie să ne demonstrăm abilităţile în faţa lor. Primim o notă, care singurul indiciu pe care îl are publicul despre noi. Dacă nota e mare, sponsorii te plac. Dacă nota e mică... atunci sorţii nu prea sunt în favoarea ta.

Oare ce notă voi lua? Acesta este ultimul meu gând înainte să cad într-un somn adânc şi fără vise.

A doua zi, o femeie tăcută îmi aduce costumul de antrenamente. Îmi aduc aminte că tata povestea despre slugile tăcute ale Capitoliului. Îi numea avocşi şi zicea că li s-a tăiat limba în urma unor încălcări ale legii pe care le-au făcut. Simt părere de rău pentru ea, dar nu îi zic nimic şi încep să mă îmbrac. Yaxley mi-a pregătit un costum mulat, negru, care îmi ajunge de la găt la degetul mic de la picior şi îmi acoperă mâinile. Pare călduros dar de fapt este tare comfortabil şi plăcut. Mai şi elimină căldura. În picioare am bocanci de aceeaşi culoare. Arăt ca o fată rea. Poate pentru că aşa trebuie să fiu. Descopăr la încheietura mâinii un doi auriu şi zâmbesc încurajată.

Ies din camera mea fabuloasă şi mă îndrept către camera de zi. Este cam cât mansarda noastră, iar mansarda noastră este uriaşă. Totuşi, camera asta este mult mai luxoasă ca şi mansarda.

Vivonix citeşte ceva plictisită, Zallex amestecă în cafea absent, iar Flow vorbeşte nerăbdător cu Brass. El abia aşteaptă antrenamentele. Încep să zic că e nebun.

Este îmbrăcat cu acelaşi costum ca mine şi văd că are un doi auriu şi pe spate. Probabil şi eu am unul...

-Ce-ar fi să mergem? Nu ar fi frumos dacă tocmai districtul doi ar întârzia! spune piţigăiată Brass.

-Da, e o idee bună, confirmă Zallex. Fiţi atenţi, faceţi tot ce v-am spus şi încercaţi să legaţi prietenii. Totuşi, învăţaţi şi câte ceva.

-De exemplu, încercaţi să învăţaţi despre plante. Sunt foarte importante în arenă fiindcă sunt hrana voastră principală. Sau mergeţi la cursurile de aprins focuri. Sunt folositoare, spune şi Vivonix încercând să fie mai drăguţă. Probabil Zallex a convins-o să nu mai fie acră.

-Recepţionat, zâmbesc eu în timp ce intrăm în lift. Vivonix apasă butonul "SUBSOL". Carevasăzică la subsol este camera de Antrenamente...

Ajungem în câteva secunde, pentru că liftul este şi frumos, şi rapid. Ne urează succes şi fac cale întoarsă. Eu şi Flow ne grăbim către uşa transparentă, care se deschide prin intermediul senzorilor.