black on black | taegguk RO

Capitolul 2

Nu e editat. Pe parcursul cartii veti intelege de ce se nuneste asa, promit. Va place ideea?

~

Zilele care au urmat după ce Taehyung a împlinit 18 ani au fost unele dintre cele mai bune zile din viaţa sa. Toate cunoştiinţele sale, fie ele rude sau prieteni, cu toţii îşi împărtăşeau poveştile despre cum şi-au întâlnit perechea, despre cum s-au îndrăgostit şi despre cum era iubirea în general. Taehyung adora acele poveşti fiindcă îi ofereau o viziune asupra vieţii pe care urma să o aibă alături de acea persoană. Adolescentul era adeptul societăţii în care trăiau, fiind de părere că atâta timp cât cineva nu îţi e pereche, nu era menit să îţi fie nici partener. Deci, până la vârsta de 18 ani, Taehyung nu a avut nicio relaţie, nu a lăsat nicio persoană să îl atingă, chiar dacă multe fete sau chiar şi băieţi îi făceau avansuri. Adolescentul nu credea în alt tip de iubire, credea doar în ceea ce i se spusese, deci în cuvintele de pe trupul său. Totuşi, faptul că nimic nu îi apărea pe trup atunci când scria paragrafe întregi îl dezamăgea pe adolescent, fiindcă iubirea pe care el o cunoştea şi pe care şi-o dorea nu părea să îi fie menită. Totuşi, Taehyung era special, naiv, aşa că până la vârsta de 20 de ani băiatul a refuzat să interacţioneze cu alte persoane, chiar dacă uneori, în cele mai multe nopţi, singurătatea îl distrugea în interior, iar corpul îi îmgheţa din cauza frigului care îi persista în camera chiar şi la 25 de grade. Corpurile calde ale lui Muse şi Onyx îi ofereau un oarecare confort, însă nu era îndeajuns.

Nimic nu a fost îndeajuns, aşa că pentru a scăpa de gândurile care îi înceţoşau mintea, făcându-l să pară cea mai deprimată persoană din cartier (Taehyung nu nega acea afirmaţie), băiatul a decis să se adâncească în ceea ce iubea, fiindcă asta făcuse de când se ştia. Iubea să iubească, dar iubea şi să creeze, aşa că pentru ore întregi, chiar până când soarele apunea, lăsând în urmă întunericul pe care băiatul îl detesta, Taehyung desena. Schiţa noi lucrări în creion doar pentru a le contura apoi cu bucăţi groase de cărbune într-un stil dezordonat, ceea ce îi lăsa mereu pete pe faţă şi degete, uneori chiar şi pe haine dacă purta ceva deschis. Când cărbunele devenea prea fierbinte între degetele sale, Taehyung ridica setul de pensule de sub masă, apoi începea să picteze. Îi plăcea libertatea, iubea să creeze peisaje, poate chiar portrete ale unor oameni pe care nu îi văzuse niciodată sau chiar dacă o făcuse, nu îşi amintea. Când pânzele goale de lângă el se umpleau, iar spatele său devenea rigid, Taehyung se ridica de pe scaunul său înalt pentru a se îndrepta spre canapea, unde petrecea ore în şir schitând diferite obiecte care îi atrăgeau atenţia. Băiatul se trezea adeseori schitând flori şi ochi, iar uneori era atât de impresionat de acele desene minimaliste încât şi-ar fi dorit să facă ceva folositor cu ele. Cu toate acestea, foile din agenda sa rămâneau acolo, fiindcă Taehyung nu le putea vinde. Se simţea cumva ataşat de toate acele obiecte pe care le desena, dar care nu îi aparţineau.

Prima pagină din agenda sa aurie era plină de ochelari rotunzi, un stil pe care Taehyung nu îl încercase niciodată până în ziua în care îi schiţase. Bineînţeles, la scurt timp după, pe biroul lui Taehyung se aflau nu una, ci două perechi de ochelari, fiindcă băiatul pur şi simplu nu putuse să aleagă dintre rama cea aurie sau cea de culoarea cuprului. Următoarele pagini erau pline de minimalism detaliat, un stil pe care Taehyung îl îndrăgea pe lângă toate celelalte stiluri care îi încărcau braţele. O ţigară aprinsă văzută din mai multe unghiuri umplea două pagini, o perehe de bocanci militari erau desenaţi chiar pe pagina următoare, iar Taehyung găsea ceva atractiv la fiecare dintre acele desene. Acele momente, cele în care schiţa în agenda sa, acele momente îi alinau durerea într-o oarecare măsură, fiindcă Taehyung adora cumva fiecare lucru sau imagine oe care o schiţa. Le adora în propriile feluri, adora câte un detaliu special al fiecărei schiţe, cum ar fi inelele de pe una dintre numeroasele mâini pe care le schiţase sau venele proeminente de pe braţul acesteia.