black on black | taegguk RO

Capitolul 28 (Special)

CAPITOL YOONMIN SPECIAL

Am schimbat descrierea cărții si povestea YOONMIN pentru un plot mai bun. Daca se menționează undeva ca Jimin l-a cunoscut pe Yoongi la 17 ani, sa ma anuntați.

Cum a fost până acum la școala? La mine a început totul brusc, deja am tone de teme și lucrări săptămâna viitoare și toată lumea ne stresează cu bacul. Am înțeles că cei de clasa a 7a vor avea o programă diferită, multa baftă, lovelies.

•

Jimin nu fusese niciodată atât de entuziasmat să își găsească perechea, fiindcă în interiorul lui se temea de dezamăgirea care sosea odată cu iubirea sau atașamentul față de o altă persoană. Era mereu ocupat cu alte lucruri, cu școala, cu orele sale de dans, atât de ocupat încât nu se gândise prea des la ceea ce toți sperau să găsească cu ardoare. Vedea în jur doar cupluri fericite și uneori se întreba de ce el nu simțea nevoia de a avea pe cineva alături, de ce îi plăcea atât de mult să stea singur, să repete sau să se axeze pe orice altceva, dar nu pe așa zisa iubire. Ajunsese să creadă că poate el nu era făcut să iubească sau să fie iubit, însă știa că nu era adevărat, fiindcă el iubea multe lucruri. Iubea dansul, iubea natura, iubea animalele și se iubea pe sine, ceea ce demonstra implicit că până și cineva atât de rece ca el putea fi iubit. Deci, Park Jimin nu și-a dorit să își găsească perechea, se simțea neutru atunci când se trezea și vedea că pielea sa era încă neapătată, însă uneori, de cele mai multe ori de fapt, oamenii mint. Mint atât de mult și perfect încât adevarul se contopește cu acele cuvinte false, iar Jimin, Jimin știa cum să se mintă pe sine. În spatele gândurilor sale se afla de fapt nevoia de afecțiune, nevoia de iubire, de siguranța că cineva ținea la el, însă nu era ușor să găsească o asemenea persoană, încrederea fiind ceva greu de câștigat când venea vorba de el.

Când avea 15 ani a primit primul mesaj, scris cursiv pe antebrațul său, o simplă prezentare și un salut. Nu a știut ce să simtă atunci, fiindcă era tânăr, ceea ce însemna că perechea lui era mai mare decât el. Nu îi putea răspunde, însă persoana a părut să își dea seama din primele săptămâni, povestindu-i în fiecare zi despre ceea ce făcea. Pentru o perioadă, Jimin nu a aflat cine era, însă ajunsese să se trezească dimineața cu zâmbetul pe buze, fiind dornic să citească noile mesaje de pe trupul lui, mesaje pe care le adora, lăsându-le pe cele de pe brațe să se vadă atunci când mergea pe stradă, când dansa, fiindcă nu erau simple cuvinte. Perechea lui, pe lângă paragrafele în care îi povestea lucruri, îi scria versuri, versuri atât de frumoase încât Jimin se regăsea în ele chiar dacă nu îl cunoștea pe cel care le crea. Cu timpul, peste mai multe luni, a realizat că deja se atașase de persoana respectiva, ceea ce nu era atât de grav, nu așa cum crezuse el. Ci, din contră, era frumos, iar Jimin era mai fericit pe fiecare zi ce trecea din cauza acelor cuvinte.

Când a împlinit 16 ani, la câteva săptămâni de la ziua sa de naștere, s-a trezit într-o dimineață pentru a se îndrepta spre școala, fiind suprins să observe că pe încheietura lui nu se mai aflau versuri, ci un nume și o vârsta. Un nume care i-a făcut inima să tresară. Min Yoongi, avea aproape 20 de ani când el avea 16, ceea ce l-a surprins pe Jimin, însă nu l-a făcut să se simtă altfel față de acel băiat. Mentalitatea lui s-a schimbat, iar Jimin a realizat că iubirea nu era atât de rea, ajungând la concluzia că, deși el așa crezuse, nu se iubise niciodată pe sine. Se considerase inferior, considera că nu dansa nicidoată bine, însă cumva versurile lui Yoongi păreau să fie perfecte pentru ceea ce el gândea, ca și când băiatul simțea tot ceea ce simțea și el. Jimin i-ar fi putut căuta profilul pe rețelele de socializare, dar, într-un fel, a vrut să aprecieze ceea ce aveau așa. A vrut să îl descopere pe Min Yoongi fără să îl cunoască de fapt, fiindcă voia să îi descopere sufletul. Odată ce un om se îndrăgostește de un suflet, nu mai e cale de întoarcere, citise Jimin într-o carte în urmă cu câțiva ani. Deci, nu l-a contactat pe Yoongi, continuând să memoreze versurile în fiecare zi, dansând cu gândul la el, adormind cu gândul la momentul în care se vor întâlni în sfârșit, visând cu ochii deschiși mereu, fiindcă el era un om, iar oamenii erau visători de cele mai multe ori. Cine nu visa, nu trăia cu adevărat, credea Jimin.