black on black | taegguk RO

Capitolul 16

Pentru ultimele 4 zile Taehyung a fost ocupat, destul de ocupat pentru a nu avea timp să se întâlnească cu ceilalți, ocazional doar cu Jimin atunci când ieșea afară cu Muse și Onyx. Cererile lui pentru tablouri crescuseră, iar cineva il contactase pentru a participa la o expoziție, ceea ce însemna ca trebuise să picteze cât de mult a putut pe durata acelor zile. Pictase atât de mult încât rămăsese fără anumite culori, deci la un moment dat a fost nevoit sa plece, lasându-i pe Muse și Onyx acasă, pentru a căuta culori din seria sa preferata. Știa că un magazin de artă din centrul orașului vindea acele acuarele, dar nu avea timp să meargă până acolo, așa că a căutat cele mai apropiate magazine de produse pentru artă și meșteșuguri din jurul lui. Cu puțin noroc chiar a găsit câteva, îndreptându-se imediat spre cel mai apropiat. Când a intrat a fost surprins de cât de micuț, dar primitor arăta acel loc, fiind plin de rafturi pe care erau așezate pânze sau diferite tuburi colorate. Taehyung era destul de sigur ca nu urma să plece de acolo doar cu ceea ce îi trebuia. S-a uitat în jur pentru câteva minute, așezând în coș tot ceea ce îi trebuia sau nu, apoi s-a îndreptat spre casa de marcat. A plătit o suma destul de mare, dar având în vedere că arta era singurul său venit, Taehyung credea că merita să plătească atât. Când a ieșit, cărând o pungă destul de voluminoasă, telefonul din buzunarul lui a început să sune, iar el s-a grăbit să îl scoată din palton. Numele lui Jeongguk a apărut pe ecran, ceea ce l-a surprins. Mai vorbiseră prin mesaje de câteva ori în ultimele zile, dar niciodată nu se sunaseră. Fără să vrea, Taehyung a zâmbit înainte de a răspunde.

—Jeongguk?

Cel de la capătul celălalt a râs slab, iar Taehyung a simțit cum roșește. De ce hotărâse să pună o întrebare atât de evidentă? Era evident că Jeongguk îl suna, dar, ca să fie sincer, nu știa cum să îi răspundă.

—Surprinzător, da. Voiam sa te întreb- întrebăm dacă vrei să ieși cu noi? Seokjin a primit o oferta bună și vrea să plătească cina.

În fața ochilor lui apăreau toate tablourile începute din apartamentul său, acestea reamintindu-i că trebuia să le termine înainte să își facă planuri. Cu toate acestea, Taehyung a zâmbit, strângând plasa între degete, apoi a aprobat.

—Sigur. Doar trimite-mi adresa și voi veni eu.

Pe fundalul de la capătul lui Jeongguk s-au auzit foșnete, apoi câteva voci, iar Taehyung a realizat că celălalt probabil se depărta de gălăgie pentru a-l putea auzi mai bine.

—Ceilalți vor merge cu Seokjin, dar se vor ocupa toate locurile din moment ce Yoongi l-a chemat și pe prietenul vostru, Hoseok, deci va trebui să mergi cu mine. Seokjin a rezervat o masă la un restaurant de la marginea orașului. E în regulă presupun?

Taehyung a simțit cum fiori îi trec prin corp la auzul cererii, gândul de a merge cu Jeongguk fiind ceva ireal din moment ce cu nu foarte puțin timp în urmă cei doi nu se înțeleseseră. Se întreba daca atmosfera din mașină va fi una liniștita, ciudată, dar, reamintindu-și de ultimele lor momente, credea ca nu se vor mai purta ca niște străini. Cel puțin, pentru el, Jeongguk era acum o persoana pe care aștepta să o reîntâlnească și spera că și celălalt simțea la fel.

—E perfect. În cât timp vei veni?

—Două ore probabil.

Cei doi au închis după aceea, iar Taehyung s-a îndreptat spre casă cu pași mai entuziasmați, lăsând plasa pe birou de îndată ce a ajuns. Cumva se simțea foarte nerăbdător să iasă din nou, dar probabil totul se datora zilelor petrecute în casă. A petrecut cele două ore pregătindu-se, poate stând prea mult în fața dulapului în încercarea de a decide ce ar fi trebuit să poarte. Dacă Seokjin rezervase o masă la un restaurant de la marginea orașului, acesta ar fi trebuit să fie destul de elegant, dar nu era atât de sigur, așa că Taehyung a ales o ținută care putea trece drept elegantă, dar care era și foarte confortabilă. Când a ales ținuta s-a asigurat că Muse și Onyx aveau apă și mâncare, apoi a așteptat în bucătărie ca Jeongguk să îl sune. Când telefonul a vibrat, Taehyung deja se holba la el de câteva minute, l-a ridicat grăbit, răspunzând chiar când ieșea pe ușă, încuiând în urma lui. A coborât scările încet pentru a nu da impresia că se grăbea, chiar dacă de fapt o făcea, apoi a ieșit din complex, rotindu-și ochii în căutarea mașinii lui Jeongguk. A găsit-o cu ajutorul acestuia, fiindcă băiatul stătea lângă ea, purtând o ținută la fel de extravagantă ca a lui, ceea ce l-a făcut pe Taehyung să creadă că vor fi foarte priviți când vor intra în restaurant. S-a apropiat încet de Jeongguk, zâmbind când acesta a deschis portiera. S-a așezat confortabil pe scaun, admirând interiorul mașinii și curățenia din aceasta, apoi a urmărit cum Jeongguk deschide portiera șoferului, așezându-se lângă el. S-a întors către el pentru câteva secunde, iar Taehyung a roșit, fiindcă distanța nu era atât de mare pe cât anticipase el.