black on black | taegguk RO

Capitolul 4

Nu e editat.

~

Taehyung a ajuns acasă după o cursă lungă cu un şofer de taxi care încercase să se implice poate prea mult în viaţa sa, însă băiatul, chiar şi beat, era tot legat de ceva ce nu exista pentru el, şi anume sufletul său pereche pe care nu îl întâlnise şi probabil nu urma să o facă. Cu acel gând încă intipărit în mintea sa, Taehyung a deschis uşa, fiind imediat întâmpinat de sunetul pe care labele câinilor săi îl provocau atunci când alergau. Un zâmbet i s-a întipărit pe faţă atunci când Onyx a sărit pe el, iar în curând Taehyung râdea cu putere. După un duş bine meritat, menit să alunge ameţeala pe care o simţea, Taehyung s-a aşezat în faţa unei noi pânze, fiindcă pur şi simplu nu se simţea obosit. Degetele sale au ridicat pensulele pe rând, iar înainte ca el să realizeze, întunericul nopţii se transformase deja într-o lumină slabă.  Taehyung s-a hotărât că ar trebui să doarmă probabil, aşa că s-a târât cu paşi leneşi până la patul său, adormind cu gândul la ochi necunoscuţi şi îmbrăţişări calde.

Cât de mult şi-ar fi dorit ca acele îmbrăţişări să fie reale.

♤

Un apel primit de la Jimin a fost cel care l-a trezit peste câteva ore de somn, Taehyung întrebându-se dacă se întâmplase ceva din moment ce era foarte devreme, iar Jimin nu obişnuia să se trezească aşa. Gestul, totuşi, a fost unul demn de un zâmbet, fiindcă Jimin sunase doar pentru a se asigura că era bine, certându-l din cauza faptului că nu îi răspunsese la mesaje. Taehyung a râs, apoi i-a promis băiatului că îl va întâlni în o oră la cafeneaua lor preferată. Taehyung, neavând destul timp pentru a-i plimba după ce a petrecut 40 de minute pregătindu-se, le-a pus lesele celor doi câini, apoi a coborât treptele până la uşă. Jimin deja plecase, fiindcă îi povestise în timpul apelului lui Taehyung cum reuşise să se trezească mai devreme pentru a-i putea pregăti prânzul lui Yoongi, menţionând şi că îşi dorise mereu să facă asta. Taehyung a zâmbit în timp ce mergea lent pe trotuar, geanta în care de obicei îşi păstra agenda şi câteva obiecte esenţiale desenului atârându-i pe umăr, Onyx şi Muse mergând liniştiţi lângă el. Cafeneaua spre care se îndrepta era destul de aproape, iar Taehyung o adora fiindcă acceptau animalele de companie în interior, ceea ce nu foarte multe făceau. Jimin îl aştepta deja la o masă, însă Taehyung a rămas surprins atunci când o altă persoană s-a aşezat lângă prietenul său. Taehyung a intrat în interiorul cafenelei, chelenrul pe care deja îl cunoştea venind imediat lângă el pentru a-l întâmpina.

—Tae, nu ai mai trecut de mult pe aici. Ah, uite ce mari s-au făcut! Ce faceţi, drăguţilor?

Taehyung a chicotit, privindu cum cei doi câini se joacă cu prietenul său. Jimin l-a strigat, iar Taehyung i-a făcut cu mâna pentru a-i arăta că îl văzuse. Lângă el Yoongi zâmbea larg, dar Taehyung nu înţelegea de ce sau de ce se afla acolo. Nu îl deranja oricum, dar băiatul ar fi trebuit să lucreze la acea oră.

—Ce să îţi aduc? Taheyung şi-a îndreptat din nou privirea spre băiatul din faţa sa, acesta având pe chip un zâmbet larg şi o sclipire în ochi care a trecut neobservată de băiat. Majoritatea persoanelor din jurul său purtau aceaşi sclipire, fiindcă Taehyung avea prostul obicei de a împrăştia o lumină atrăgătoare.

—Un latte şi doi biscuiţi fără zahăr.

Băiatul, Bogum, a zâmbit, apoi i-a mângâiat pentru ultima oară pe Onyx şi Muse înainte de a se îndrepta spre bar. Taehyung a eliberat lesele celor doi câini pentru a se putea aşeza pe canapea în faţa celor doi băieţi, în timp ce Onyx şi Muse se apropiaseră sceptici de Yoongi. Taehyung a înţeles imediat de ce acesta zâmbise încă de când venise atunci când Muse a acceptat să o mângâie.