black on black | taegguk RO

Capitolul 23

Taehyung tocmai terminase de făcut câteva cumpărături esențiale atunci când l-a văzut pe Seungyoun în fața parcului, jucându-se cu un cățel de talie medie care sărea pe el. Băiatul aproape a picat pe spate, însă stăpânul câinelui l-a chemat pe micuț, iar Seungyoun s-a stabilizat, ridicându-se și scuturându-și hainele de praf. A privit în jur, abia atunci observându-l pe Taehyung. A alergat spre el, oferindu-se să ia plasele pe care acesta le căra, iar Taehyung a acceptat, fiindcă era destul de slab din punct de vedere al condiției fizice.

—Nu știam dacă să vin azi sau să mai aștept, dar au trecut, uhm, 4 zile? Da, 4. Deci, te-ai mai gândit?

Taehyung se gândise, de multe ori singur, dar în rest alături de Jeongguk sau Jimin. Amândoi îl împinseseră de la spate să meargă, Jeongguk spunându-i că atâta timp cât i-ar plăcea, Taehyung putea face orice. S-a simțit norocos atunci, fiindcă Jeongguk chiar era înțelegător, însă în final decizia era tot a lui. Taehyung nu știa dacă era pregătit să predea unor studenți de vârsta lor, dar merita să încerce, deci a afișat un zâmbet slab, urmărind expresia curioasă a băiatului din fața lui.

—Da, cred că voi accepta. Nu sunt sigur că ma voi descurca ca și profesor, dar voi încerca.

Seungyoun a zâmbit, apoi a lăsat plasele jos înainte de a-l îmbrățișa pe Taehyung, acesta fiind surprins din cauza contactului brusc din moment ce nu era obișnuit să fie în preajma atâtor oameni. Din fericire, celălat s-a retras repede, iar Taehyung a expirat ușurat, însă a tresărit când o altă palmă s-a așezat pe spatele lui. Când și-a întors privirea, Jeongguk era lângă el, arătând la fel de minunat ca de obicei, însă în acea zi alesese să își stileze părul în așa fel încât fruntea îi era vizibilă, ceea ce îi oferea o aliură destul de întunecată. Totuși, Jeongguk nu era așa, nu era o persoană rea, întorcându-se mai degrabă spre el pentru a-i zâmbi înainte de a face o plecăciune spre Seungyoun.

—Tu trebuie să fii Seungyoun, presupun.

Băiatul a aprobat, ochii lui trecând de la Jeongguk spre Taehyung, observând brațul acestuia în jurul taliei celuilalt.

—Da.

—Eu sunt Jeongguk, -

Cuvintele i s-au oprit în piept lui Jeongguk, fiindcă aproape că îi spusese celuilalt că el era perechea lui Taehyung. E doi încă nu stabiliseră ce erau, chiar dacă era destul de clar, însă Taehyung, din câte observase Jeongguk, era o persoană care nu atribuia etichete oamenilor, deci orice era între ei nu trebuia numit atâta timp cât ei știau de simt. Seungyoun nu a părut să observe pauza lui, însă Taehyung probabil observase, fiindcă se apropiase instinctiv de el pentru a-l asigura că totul era bine. Jeongguk nu știa cum, dar relația dintre ei doi era atât de calmă, ca și când ei, chiar erau de fapt, făcuți unul pentru celălat. Și-a strâns brațul mai puternic în jurul celuilalt, simțindu-se mai calm în fața băiatului care îl privea acum cu o altfel de sclipire în ochi.

—Încântat, Jeongguk.

Seungyoun a făcut și el o plecăciune, iar Jeongguk a observat plasele de lângă el, amintindu-și de mesajul pe care Taehyung i-l trimisese, spunându-i că urma să facă câteva cumpărături pentru cina pe care plănuiau să o gătească împreună.

—Idem. Voi lua eu plasele.

—Ah, da, sigur.

Jeongguk s-a aplecat pentru a le lua într-o mâna, apoi s-a întors spre Taehyung, observând că acesta deja părea că voia să urce. Și-au luat la revedere, Seungyoun anunțându-l pe Taehyung că îi va scrie pentru a-i spune detaliile despre ceea ce trebuia să facă. Au urcat scările până la apartament, Jeongguk intrând primul doar pentru a fi întâmpinat de cei doi câini imenși care păreau că îi duseseră dorul. A lăsat plasele jos, râzând când Muse a împins cu botul în una din ele. Taehyung s-a aplecat lângă el, așezându-se în genunchi pentru a desface plasa din material crem în care așezase cumpărăturile.