Starstruck [ Justin Bieber F.F. ]

In my time of dying part one

JUSTIN

Mainile imi tremura in incercarea de a forma 911. Privirea imi este incetosata datorita lacrimilor. O voce feminina se aude la telefon:

- Buna ziua, ati apelat 911. Cu ce va putem ajuta?

Mi-am adunat toata puterea si am incercat sa vorbesc:

- Am nevoie de o ambulanta, repede!

- Numele dumneavoastra si cauza apelarii serviciului 911, va rog.

- Justin Bieber. Accident de masina. Repede! Doamne, poate sa moara!

- Ambulanta e pe drum, domnule Bieber. Timpul aproximat al sosirii echipelor de salvare este de patru minute.

Am inchis telefonul si m-am lasat sa cad in genunchi langa masina zdrobita. Lacrimile inca imi curgeau cu repeziciune cand am auzit sirena ambulantei.

Restul este intr-o vaga ceata, parca nu eram eu cel care asista intregii scene, ci parca priveam un film. O targa este carata in ambulanta, iar cineva ma conduce pe acelasi drum. Stau langa targa, tinand-o pe Katherine de mana. Sangele ii murdarea fata, precum si restul corpului. Este dusa in spital, iar eu sunt rugat sa stau in sala de asteptare. O nenorocita sala de asteptare, in timp ce iubita mea este intr-o operatie.

KATHERINE

 Am deschis ochii. M-am ridicat de pe patul de spital, simtindu-ma bine. Am verificat si  nu am gasit nici macar o zgarietura pe corpul meu. 

"Ce naiba s-a intamplat? Am simtit durere, oh si ce durere, iar acum sunt foarte bine?"

Deasupra patului, pe perete, era un calendar ce arata 22 august. 

"Ziua accidentului, ziua accidentului...gandeste Katherine. 20...nu, 21 august! Asta a fost ieri, si cum azi ma simt bine, inseamna ca nu am fost ranita!" 

- Heeei? Ma aude cineva? M-am trezit! am tipat eu din camera.

Nimeni nu a raspuns. Unde or umbla cu totii?

 Ies din salon si vad oameni, fiecare mergand unde are treaba. 

- Scuze, ii zic unei asistente. Hei, am nevoie de ajutor!

Dar ea doar trece pe langa mine, fara sa ma bage in seama. 

"Ce oameni."

Cobor jos si ma duc la receptie. Fata de acolo statea in fata unui monitor.

- Buna ziua!

Nu se uita la mine.

- Hei! 

Tot nu se uita.

- La naiba! Poti sa te uiti la mine?

Bat cu pumnul in tejghea, dar nu se intoarce. Un barbat vine in fuga spre noi, iar femeia de la receptie se uita la el. Cand ajunge langa mine il recunosc - Kevin. Era palid,  avea cearcane si arata foarte panicat.

- Doamne, ce bine sa te vad, Kevin!

Si el ma ignora. De ce toata lumea ma ignora?

- Avem nevoie de ajutor, repede! Nu stiu ce se intampla cu ea! spune Kevin.

Femeia da un telefon, iar in nici un minut o echipa de medici vine alergand si pleaca  impreuna cu el spre un salon. Ma iau dupa ei.

Pasesc in camera. Ii vad cum se reped spre fata pentru care Kevin a venit sa ceara ajutor si simt cum sangele imi ingheata in vene. Eu eram aceia.