Nopţi însângerate. | Volumul 1 - În căutarea puterii.

Capitolul 1.

                   Capitolu 1.

    Simt o durere în piept, nu mai am aer, alerg şi alerg printr-o pădure întunecată, dar stai, de cine? Simt o mână pe umărul meu, dar nu apuc să văd cine era, mă trezisem. Fusese doar un vis, din nou. Am visul acesta de doua săptămâni încoace şi mereu când ajung la momentul unde ar trebui să-i vad faţa, mereu mă trezesc. Deja începea să mă sperie. Am mai stat pe gânduri ceva timp, dupa mi-am amintit că am şcoală.

    M-am ridicat din pat cu o lene imensă în mine. Mi-am târâit picioarele până la baie unde mi-am făcut un duş scurt, m-am spălat pe dinţi şi mi-am periat părul şaten lung puţin peste umeri. După ce terminasem toate treburile la baie, principala problemă era îmbrăcămintea. Până la urmă m-am hotărât să mă îmbrac în nişte blugi lungi albaştrii, un tricou negru cu modele pe el, teneşi şi parul prins într-o coadă de cal. Mi-am luat rucsacul cu carţile de şcoală şi m-am dus în bucătărie. Ca de obicei, nu era nimeni acasă, ambii parinţi la lucru. Mi-am luat bani pentru prânz şi m-am dus spre şcoală.

Când am intrat in curte şcolii, am dat ochii cu nişte ochi albaştri. Era Annie. Singura fată din liceu cu care mă înţeleg, era în clasă cu mine. O fată subţire la mijloc, dar nu prea subţire, dar arata bine. Dacă aş fi fost băiat, m-aş fi dat la ea cu siguranţă. Blondă şi cu un ten perfect. Veni înspre mine toata un zâmbet.

   - Bekah! strigă şi se apropie de mine.

   - Annie! spun şi mă întorc spre ea.

   - Ai auzit? Avem o fata nouă, Katherine.

   - Nu, când... sunt întreruptă de Annie.

   - Uite-o.

   Annie arătă către o fată putin mai înaltă decât mine, nu cu mult. Cu un păr lung până la mijlocul spatelui, frumos conturat si culoarea era un şaten puţin mai închis ca al meu.

   - Frumoasă, hâ ? Sigur v-a întoarce multe capete.

   - Geloasă? spun ridicându-mi o sprânceană.

   - Taci odată, niciodată! Hai la ore!

   Mă ia de mână şi mă trage prin toată curtea , până ajunsem la clasa unde aveam prima oră. Ca de obicei stăteam amândouă într-o bancă.

   Ora a trecut destul de repede. Eu şi Annie am şi ieşit din clasă.

  - Eu mă duc până la baie, revin!

  - Ok, eu sunt în curte! spune şi pleacă.

   M-am întors şi m-am dus spre baie. Mi-am scos din buzunarul de la pantaloni o agrafă cu care mi-am prins bretonul bufant .

  - Îţi stă mai bine cu bretonul desprins!

   La vocea pe care nu o auzisem niciodată, m-am întors imediat să văd cine era.

  - Rebekah, nu?

  - Da, dar de unde... nu apuc să termin că mă întrerupe.

  - De unde îţi stiu numele?

  Dau din cap aprobator.

  - Toţi ştim cum te cheamă.

  - Toţi? spun confuză.

  - Da, toţi cinci, îi apăru un zâmbet şiret pe faţă.

  - Cine sunt toţi aceşti cinci? spun puţin speriată

   Clopoţelul de sfârşit de pauză se auzi.

  - Altă dată scumpa, trebuie să merg la oră, nu vreau sa fac o impresie proasta chiar din prima zi.

   Şi plecă pe uşa de la baie lăsând în urma ei doar sunetul tocurilor ei care faceau contact cu podeaua, evident si pe mine lăsându-mă singură şi confuză.

   Toţi cinci. Toţi cinci. Toti cinci. Doar asta îmi sună în cap. Cine Dumnezeu sunt acei cinci care mă cunosc. Eu nici nu o cunosc pe fata asta, Katherine şi ea vine şi îmi spune că ea şi încă patru ştiu cine sunt. Acum această Katherine m-a făcut într-un fel curioasă, dar şi puţin speriată. Am fost întreruptă din gândurile mele de Annie care mă scutura. Se pare că eram tot în baie.

  - Aleluia, credeam că ai murit cu ochii deschişi, spune luându-şi mâna de pe mine.

  - Nu ai tu norocul ăla, mă amuz, dar Annie era foarte serioasă.

  - Şti că am întârziat la oră, nu? începu Annie.

   - O, Dumnezeule, haide! spun şi o trag pe Annie după mine.

  Alergam pe holul şcolii destul de repede, până am ajuns în faţa clasei. Am bătut la uşă şi ne-am scuzat. Spre surprinderea noastră, profesoara "diavol" ne-a lăsat la oră. Profesoara asta este un diavol şi jumătate. În fine, destul despre ea. Când am intrat în clasă am văzut că mai erau fix doua locuri libere, dar nu erau unul lângă altul. Unul lângă Kevin, un tocilar şi unul lângă... Katherine?! Ok, fata asta mă urmăreşte? Eu nici nu am mai stat pe gânduri şi m-am dus lângă Katherine.

  - Ok, tu mă urmăreşti, sunt la o cameră ascunsă? am început eu puţin nervoasă în şoaptă.

   - Nu scumpa, ce-ţi veni? spune foarte calmă tot în şoaptă.

   - Să revenim, cine sunt aceşti cinci?

   - Domnişoara Collins, vreţi afară? spune profesoara calma de la catedră.

   - Nu, vă rog frumos sa ma scuzaţi, spun lăsându-mi capul în jos.

   O văd pe Katherine că i-a o bucată de hârtie si începe să scrie pe ea ceva. Dupa ce termină, îmi face cu ochiul şi îmi dă acea bucată de hartie. Fără să ezit, i-au repede bucata de hârtie şi incep a o citesc fară ca profesoara să vadă.

  "Eu, Brian, Adam, Justin si Sarah. Ştiu că eşti confuză. Pentru a afla mai multe te astept astăzi la mine. Strada Pitt, numarul patru sute nouazeci." scria pe acel bileţel. Nu e aşa departe, eu stând pe strada Royal, cam doua-trei străzi. Pot să zic că stau într-un cartier destul de rezonabil, aproape de plajă. Iubesc Alexandria. Cel mai frumos oraş.

*******************************

   Hei, acesta este primul capitol si da, stiu... sunt noua in asa ceva si daca nu vreau prea mult, aş dori niste pareri, sa stiu, o mai continui sau ma las de ea?

   Multumesc anticipat, va pup :*

EDITAT.