Ma trezesc usor simtind aerul proaspat intrand in camera,facand materialul ce face ca un paravan sa se miste.Ma ridic usor mergand la dus facandumi rutina,apoi imi iau din dulap ce gasesc pe acolo.Dupa ce ma imbrac cu o camasa alba si o preche de blugi negri merg usor spre usa,iesind.Ma uit in stanga si in dreapta,nu e nimeni deci pot scapa.O iau la fuga pe unde apuc iesind pe orice usa vad.Doamne e mare locul asta!!!Deschid usa si dau de iesire.Insfarsit!!!!Fug ce fug pe afara cand sa ies din curtea care practic e gigantica sunt doborat la pamant.
-Agh...
-Ți-am dat voie sa ma parasesti?!
-...
-RASPUNDE!
-N-nu...
-Sa nu mai indraznesti sa iesi vreodata.
Ochii i se fac rosi,lacrimile curgandumi pe obraji.Ma intors spre el luandu-ma in brate,si mangaindu-mi capul.
-Shhhh.E totul bine acum.Nu te voi lasa sa pleci niciodata.
-N-nu..te rog.Vreau la familia mea.
-De acum inainte eu sunt familia ta.
Ma ia pe sus si acum suntem in aceeasi camera unde dormeam.Ma pus pe pat,iar pe usa intra o fata in costum de menajera.
-Stapane.
-Ai adus ce ți-am cerut?!spune autoritar la ea.
-Da stapane.
A luat ceva dupa tava de fier si a venit spre mine.Am putut observa o zgarda neagra cu numele meu pe el.
-Nu sunt un caine!
-Sh.
Isi pune degetele pe buzele mele semn sa tac.
-Normal ca nu esti caine.Asta este zgarda ta de acum inainte iar in spatele medalionului e numele meu.Ca toata lumea sa stie ca esti al meu.
-Dar-
Sunt oprit de buzele lui care le framanta pe ale mele intr-un sarut plin de dorinta si pasiune.
-Voi veni mai tarziu sa vad ce faci,te rog sa nu iesi deocamdata.
Servitoarea ia deschis usa,el iesind.Fata sa uitat la mine cu o fata urata observand ca si ochi ei i se fac rosi apoi iesind.Am inceput sa plang ,mama,tata vreau sa va vad.Nu vreau sa fiu jucaria nimanui.Miam sters lacrimile mergand la geam.Peisajul e atat de frumos...asta e o usa?Trag de maner iar o parte din peretele de sticla se deschide lasand la inveala un balcon cu plantele in jur,balansoar, fotolii si o masa in mijloc.Tot balconul e prins de o planta agatatoare si balansoarul care are perne si e patura pufoasa dedesupt.Ma asez pe balansoar lasand vantul cald sa imi rasfetete fata racorindul usor deoarece e cald afara.Parul merge in toate directiile,parul meu e portocaliu spre blond exact ca al tatalui meu.Ochi mei sunt verzi avandui un deschis nemaivazut.Mama spune ca iam lam mostenit de la bunicul meu.Sunt atat de deschisi si stralucitori de zici ca e diamant.Ma pun cu capul pe perne uitanduma spre cerul senin fara pic de nori intre timp mana mea era pe zgarda neagra cu placura aurie pe care numele meu si pe spate al lui.Stai!Fug la geam si intorc placuta.
-Daisuke Miroko.
Asta e numele lui?Stai putin!Imi amintesc acum cine e.E fiul proprietarului scolii de la cei bogati.Dar nu inteleg de mar vrea?Pe bune acum nu cred ca motivul e pentru ca lam ajutat atunci.Cred ca e un alt motiv.Dar care?
-Iubire?
-Mhm?
Ma intorc spre unde ar trebui sa fie usa.
