Ma trezesc buimac,vreau sa ma dau jos din pat,dar cad in bot pe podea.
-*Rade*.
Imi deschid ochii somnoros,stomacul imi ghioraie chiar tare.N-am mai mancat de 2 zile....ma simt ca stors.Deobicei nu am nimik,dar ma simt diferit,nu pot sta nici macar pe picioare.
-Stapanul te tine ca animal si tu nici macar pe picioare nu poti sta?!
M-am uitat la menajera care era aceea fata care si in prima zi aici am vazut-o.
-Treci si fa curat pana vine stapanul!Sa nu crezi ca scapi de lucru si daca ii spui stapanului ca eu te-am pus am sa iti iau viata.
Spune si ochii i se fac rosii.M-am ridicat cu greu mergand jos dupa ea tinandu-ma de tot.
-Vei spăla sala mare de bal.Acum apucate javra!
Mia aruncat o cârpă si o galeata cu apa.M-am uitat la sala mare, voi avea mult de facut,asa ca nu am mai pierdut timpul.
-Nu-i rau javra!
M-am uitat la ceas si e ora 3 dupa amiaza.A durat ceva dar...macar e bine.
-Hiro...
M-am uitat la Feno,zambimdui slab.
-Hey amice.
-Esti slabit...
Ma luat in cârcă si ma dus pana in camera,unde ma lasat langa pat.
-Merg sa găsesc de mancare.
Dar fix atunci intra Tyler pe usa.
-O doamne!
Spune si vine repede la mine,imi ia mainile in ale lui si spune.
-Mainile tale sunt extrem de reci.
-Jina la pus sa spele sala mare de bal.
-Feno...
Spun slabit.
-Ce a facut?!
-E in regula Tyler...
-Are nevoie de mancare...na mancat de ceva timp...
-Hiro!Dragule uitate la mine!De cat nai mai mancat?
-2...
-Ore?
-Zile.
-La naiba,Daisuke.Stai aici, merg sa aduc de mancare,Feno pazeste usa.
Spune si ies amandoi inchizand usa.Din nou un foc alb a aparut,am luat usor scrisoarea.
"Nu pot sa cred!Tu flamanzesti,esti slabit si te pui mereu pe ultimul loc.Nu te-ai schimbat...Mi se rupe inima sa te vad asa.Te vreau inapoi pana alba.Nu iti face griji in curand sosesc.
-Anonim"
Usa sa trantit de perete,unde un Daisuke extrem de nervos si ingrijorat a aparut.Ma luat pe sus punandu-ma in pat,iar cand a venit Tyler ma hranit.
-Cum de ai ajuns in starea asta?!
Tyler a vrut sa spuna,dar l-am intrerupt.
-Doar am vrut sa ajut.
-Tu nu vei mai face nimik.De acea e Jena seevitoare ca sa faca ea treaba.
Nu ma mai lasat sa spun nimik,deoarecea hranit cu multe bunataturi,si mi-a dat sa beau.Am fost imbracat intr-o pijameaua pufoasa si pus in cele mai calde paturi si perne confortabile.Sa schimbat si el si sa pus langa mine,tinandu-ma in brate.
*-Hiro...
Am uitat in toate partile sa vad cine ma striga.
-Hiro.
In fata mea a aparut un baiat cu parul auriu.
-Buna Hiro.
-C-cine esti?
-Sunt tu.Doar ca originalul,tu esti reincarnearea mea.
-Cand vei aparea,eu voi diaparea?
-Normal ca nu *rade* vom fi una si aceeasi.Eu voi deveni memoriile din prima viata.
-Ah...
-Dar nu de asta sunt aici...
-Atunci de ce esti aici?
-*ofteaza* sa iti spun ca va trebui sa vi la momantul tau cand va veni timpul.
-De ce?
-Deoare-
Spune dar dispare dintr-o data*
-HIRO!
Am sarit dintr-o data,uitandu-ma la Daisuke care avea lacrimi.I le-am sters spunandui ca sunt bine.
-Te-am strigat...si tu...nu raspundeai...nu...eu...
-Shhh sunt oke acum,punete sa dormi.
Ma luat in brate inchizand ochi...
