Imi deschid ochii,dand de un decor care imi da o stare de liniste.Parca am mai fost aici,m-am uitat in fata oglinzii mari ce era atarnata pe langa un perete.Zgarda lui Daisuke nu mai e,dar in loc am o fundita alba.Ce pula mea e asta?!Sunt fata sau ceva?Ah da!Imi amintesc ce sa intamplat...m-am saturat,nu mai vreau.Ma ridic usor din pat,iesind pe usa,dand de un hol lung.Ma tin de perete deoarece inca ma mai doare corpul.Mergand pe hol am observat cateva picturi pana am vazut o usa intredeschisa.M-am uitat usor sa vad ce e inauntru,am intrat,observand ca e o care cred ca e plin cu picturi,dar doar una e acoeprita.Am tras materialul jos,ramanand socat.E....sunt....eu...dar din viata anterioara....si langa sunt eu cel de acum...Un zgomot ma facut sa tresar,am intredeschis usa vazand 2 femei mergand spre directia din care veneam.Au intrat in camera din care am iesit eu,apoi dupa nici un minut le-am vazut cum ies in fuga.
-A FUGIT INGERUL!
Strigatul ei a fost atat de tare incat urechile ma dor.Aud o multime de pasi figind pe hol,cred ca ma cauta.Caut in camera un loc unde sa ma ascund,ma plimb pana gasesc un loc dupa o multime de sevalete si cutii de carton.Sper doar sa nu ma gaseasca,ca altfel nu stiu cum voi mai scapa de viata.Ghinionul meu,trebuia eu sa spun,aud pasi prin camera oprindu-se la un moment dat.M-am facut mai micut in colt fara sa fac zgomor si mi-am pus maine in jurul picioare,stand cu capul pe genunchi.Pasii au continuat din nou pana in licul unde sunt.Gata.Sa terminat.Sunt mort.Adio lume...Am inceput s atremur,doamne doar acum observ cat de frig e aici,cred ca din cauza panicii de a nu ma gasii n-am simtit.O mana sa asezat pe capul meu facamdu-ma sa tresar.
-Mereu te ascundeai aici cand erai suparat...
Vocea aceea...e a celui baiat din vis...dar parca e mai blândă,caldă si liniștită, mult mai placuta la auz.Mi-am ridicat capul usor dand de o pereche de ochi albastri luminosi.
-Esti...cel din vis...
-Mhm.Sunt corbul alb din visul tau si cel din legenda.
-Deci...pana la urma totul e adevarat?
-Mhm.
Spune si ma priveste intens.
-Nici nu sti cat am asteptat sa te intorci,ingerul meu.Mi-a fost atat de dor de tine...
Spune si buzele lui se apropie de ale mele,pana se unesc intr-un sarut.Mi-a muscat buza,intrand in lacasul meu,incepand un joc de dominație.Sarutul a devenit din ce in ce mai salbatic,ma tras in bratele lui strangandu-ma tare.Fiorii pe sina spina m-au cuprins pana am ramas fara aer si a fost nevoit sa se desparta din sarut.Ce e asta?Corpul meu tremura si parca crea tot mai mult.Mi-a placut si nu neg asta.
-Hiro al meu...
Spune si isi pune mana pe obrazul meu imbujorat.
-Eu...inca nu imi amintesc n-nimik.
-E in regula fulgusorul meu,in curand totul va reveni exact cum trebuia,nu voi mai permite nimanui sa te raneasca,sau sa ma parasesti iar.
-Dar...familia mea...
-Adevarul e ca ei nu sunt familia ta.
Ce?!
